Gabriel MANȚĂ

Marți, la ora 4 dimineață, eram punctual la întâlnirea cu meciul românesc din Australia, Irina Begu – Gabriela Ruse. E drept, doar eu am fost punctual, căci partida a început pe la 7. Era de așteptat o întârziere, deși poate nu chiar atât de mare. Însă nu e ca și cum stai în stație să aștepți tramvaiul, e tenis de văzut. A fost meciul de 5 seturi dintre Rune și chinezul Zhang, câștigat în cele din urmă de danez, cu obișnuita uzură care nu e de bun augur într-un turneu de Grand Slam. Măcar au fost 5 seturi scurte, care nu se compară cu... 3 seturi lungi, precum în meciul de la feminin, disputat în paralel, dintre două jucătoare americane, Navarro și Stearns. Aici am avut două tie-break-uri împărțite și apoi o revenire pentru favorita #8, Navarro, după ce adversara a servit pentru meci, ca și în setul secund, de altfel! În total, 3 ore și 20 de minute...

Revenind la ce ne doare, deși e exact pe dos, înainte de Begu-Ruse aveam deja o româncă în turul secund, pe Jaqueline Cristian. Cum spuneam în avancronică, într-o anumită conjunctură, una dintre Sorana și Jaqueline ar fi trebuit să treacă. A trecut a doua, după un veritabil carusel de reveniri miraculoase și mirabile căderi, dar ceea ce aș vrea să remarc e că la capătul lui jucătoarea noastră a rămas în picioare. Era greu de digerat o nouă sesiune de ”a luptat frumos, dar a pierdut”, ca în cazul Ancăi Todoni. Aș fi vrut să scriu mai multe despre meciul româncelor, dar țin la Irina și ar însemna s-o veștejesc. A fost diferență de energie și de motivație pe teren, manifestate inclusiv vocal, unul din modurile în care o puteam recunoaște pe Gabi, fiindcă ambele jucătoare erau îmbrăcate la fel. Nu ne ajuta nici poziționarea camerei, prea joasă din cauza terenului secundar, ceea ce lungea perspectiva, astfel că jucătoarea din plan îndepărtat era doar o siluetă colorată. Una peste alta, se cam schimbă generația în tenisul feminin românesc, iar asta nu are cum să fie rău. Gândiți-vă că la masculin ultimele două generații au fost de câte un jucător, Hănescu – nr. 26 mondial, 1 titlu ATP, și Copil – 56 mondial, 0 titluri ATP, iar acum avem una de… niciun jucător!