În mod evident, spectacolul sportiv generează venituri pentru indiferent care ar fi organizatorul, valoarea încasărilor fiind condiționată în primul rând de calitatea sportivilor participanți la evenimentul în discuție, precum și de mărimea arenei unde se desfășoară. Una este să aduci pe teren un superstar caRonaldo sau caMessi, înconjurați de câteva zeci de mii de spectatori, și alta e să joace Foresta cu Șomuzul în fața unei "mulțimi" de 47 de zgribuliți. Proporțional cu gradul de popularitate a sportului respectiv și a sportivilor înscriși în competiție, precum și cu aportul financiar al televiziunilor, se acordă și premiile din sporturile individuale și salariile în sporturile de echipă. Oarecum disproporționate în raport cu numărul de spectatori sunt veniturile din tenis, prin comparație cu cele din snooker, în condițiile în care și un sport, și celălalt, au audiențe extrem de mari la televiziune. Turneele din categoria "Grand Șlam" au ajuns la premii de 3.600.000 de dolari la simplu, în timp ce la snooker titlul mondial se premiază cu ridicolasumăde 500.000. La turneele celelalte, premiile merg până pe la 140.000, excepție făcând cele din China și din spațiul arab, unde sunt duble sau chiar mai mari. Aflat mereu în lupta cu Federația de specialitate, Ronnie O'Sullivan, cel mai valoros și cel mai spectaculos jucător din istorie, de 7 ori campion mondial, s-a bătut veșnic pentru mărirea premiilor (fiindcă acestea erau și mai mici în anii trecuți!), amenințând mereu că se retrage din competițiile oficiale, urmând să joace numai în turnee demonstrative, pe la chinezi și arabi. Iar luna trecută a devenit chiar rezident în Hong Kong! Alaltăieri, așteptat să revină, la Scottish Open, după câteva abandonuri succesive și câteva înfrângeri penibile în primul tur, a anunțat, după începerea turneului, că se retrage! Lucrul i-a înfuriat până și pe fanii săi cei mai devotați, unul fiind chiar eu! Până la un punct, l-am înțeles, fronda safăcând parte din personajul Ronnie. Totuși, există limite. Iar el a depășit-o net pe aceea a fair play-ului, ba și pe cea a bunului-simț.