Gabriel MANȚĂ

Abia ajunsesem de vârsta buletinului când Helmuth Duckadam reușea ceea ce s-a numit și se va numi mereu minunea de la Sevilla. Iar el este și va fi eroul de la Sevilla, deși fotbalul e un joc colectiv. Primul reflex, când am aflat de moartea sa, a fost să scriu pe grupul veteranilor de fotbal că am putea face o echipă întreagă din oameni mai în vârstă decât el. Este adevărat, cunosc oameni care joacă fotbal, joc și eu cu ei, trecuți de 65 de ani, unii trecuți bine. Vă imaginați ce atmosferă era... Pe lângă sportivul imens care a fost, Duckadam era în primul rând un om de real bun-simț, iar asta răzbătea dincolo de ecranul televizorului, și-a putut da seama de asta lumea din toată țara. A fost iubit de contemporanii săi, respectat de suporterii echipelor adverse. Acest român a ajuns în Cartea Recordurilor și de fiecare dată când văd un portar apărând două penalty-uri legate la lovituri de departajare, țin pumnii ca nu cumva să-l depășească pe Duckadam al nostru. Nu s-a întâmplat până acum și mi-e greu să cred că se va mai întâmpla vreodată, căci pentru a ajunge la patru lovituri de la 11 metri apărate e nevoie să te ”ajute” și coechipierii, adică să rateze și ei! În 1986 deschisesem deja ochii în fotbal, adică jucam, urmăream, citeam. În privința cititului, cred că mai potrivit e verbul ”devoram”, mai ales cărțile lui Ioan Chirilă. Ce era să fac, nu aveam TikTok! Răsuceam și eu fusele orare, mergeam cu ochii minții pe marile stadioane ale lumii, și asta nu numai în frumoasele noastre duminici! Am trăit cu inimă de copil finala de la Sevilla sperând să scăpăm fără gol primit, căci de dat erau slabe speranțe. Deși, când a intrat Anghel Iordănescu, am văzut ce înseamnă jucător dezinvolt, ce înseamnă personalitate... La 11 metri știam că avem un specialist în poartă. Duckadam mai apărase lovituri de la 11 metri, una tot în cupele europene, cu un sezon înainte. Observasem și mă impresionaseră atitudinea, concentrarea, totul era deosebit la el. Așa a izbutit să securizeze un punct cu AS Roma în Ghencea, în Cupa Cupelor. Apoi, la Sevilla, și-a pus în scenă opera, una care dăinuie dincolo de om.