Doru POPOVICI

Săptămâna trecută, din Statele Unite ne-a sosit o știre care în mod normal ar fi trebuit să ne întristeze pe toți și să monopolizeze capetele de știri în toate mass media: moartea celui mai important antrenor de gimnastică din istorie, cel care a revoluționat gimnasticafeminină pe plan mondial și care a umplut de glorie sportivă atât țara de baștină, România, cât și pe cea adoptivă, Statele Unite: Bela Karoly. Pentru cei prea tineri ca să fi prins momentul de glorie absolută al familiei Karoly (fiindcă și soția sa, Marta, antrena echipa României, iar apoi și pe cea a SUA, ba chiar a rămas singură la echipaamericană după ce Bela s-a retras), trebuie spus că acesta s-a derulat în 1976, la Olimpiada de la Montreal, când elevaantrenorilor Karoly, Nadia Comăneci, a luat prima notă de 10,00 din istoria gimnasticii. Dar nu doar atât: în total, Nadia Comăneci a primit la Montreal 7 note de 10! Putem spune că în mod egal gloria i se cuvine și antrenorului ei, Bela Karoly, care fără îndoială că și-a meritat cu vârf și îndesat locul în Internațional Gymnastics Hall of Fame din Oklahoma City, pentru meritul de a fi fost primul antrenor a cărui elevă a primit nota maximă. Vă imaginați că nici Nadia, nici familia Karoly n-au fugit din România de prea mult bine. Însă continuarea a fost năucitoare: după ce au fost înscăunați la cârma echipei americane, Bela și Marta Karoly (plecați în SUA în 1981) s-au întâlnit la competițiile majore cu echipa României, prima oară chiar la J.O. de la Los Angeles, din 1984, când Mary Lou Retton și Julianne McNamara, antrenate de Bela Karoly, au câștigat aurul la individual compus, respectiv paralele... iar lotul României și comentatorii TVR se făceau că nu-i cunosc pe soții Karoly, sub amenințarea securiștilor din delegația României! Odihnească-se în pace Bela Karoly, omul care a produs revoluția în gimnastică feminină.