Gabriel MANȚĂ

Ne-om fi distrat noi în săptămâna europeană, dar s-au întâmplat și lucruri urâte, pe care propaganda le face și mai urâte. Au fost incidente violente la Amsterdam, cu ocazia meciului Ajax – Maccabi Tel Aviv. Dar au fost ele între suporteri, așa cum se întâmplă de obicei? Tâmpit obicei, oricum, dar de data asta se pare că a fost altceva la mijloc. S-a vorbit despre progrom, vânătoare de evrei, s-a făcut chiar aluzie la Noaptea de Cristal, care tocmai se comemora. Totodată, trebuie spus că ultrașii isralieni sunt orice, numai ușă de sinagogă nu. Simpla fluturare sau arborare a steagului palestinian i-a provocat și lucrurile au scăpat de sub control, mai ales după meci, când diverse grupuri de emigranți palestinieni și simpatizanți s-au organizat pe rețele și aplicații. Implicarea suporterilor lui Ajax, club cu tradiție semită, dacă a existat, a fost minoră. Practic, incidentele transced fotbalul. Războiul din Gaza împarte din ce în ce mai mult lumea, inclusiv pe cei neutri. Iar actuala conducere a Israelului, care era pe făraș înainte de declanșarea conflictului, se hrănește din sentimentul acesta de beligeranță. Eu unul sunt un cititor fervent de literatură carcerală, inclusiv Holocaust, iar filmul Lista lui Schindler este unul dintre preferatele mele. Am așadar toată compasiunea față de suferințele îndurate de poporul evreu, de prigoana suferită în anii războiului și nu numai. Dar, pe de altă parte, tot mai multe mărturii indică, iar instituții internaționale certifică, faptul că în Palestina se petrec abuzuri și încălcări ale drepturilor omului. E o spirală a violenței alimentată în mulți ani de ambele părți, în care dreptatea practic nu se mai poate distinge și de fapt nici nu mai există. Sunt voci umaniste evreiești care condamnă politica propriului stat, dar în vreme de război intelectualii nu contează. Ura și propaganda acoperă tot. Iar fotbalul devine și el, vrând-nevrând, un teren de luptă. Nu trăim vremuri prea plăcute și, oriunde am întoarce capul, nici motive de optimism nu prea găsim.