Gabriel MANȚĂ

Suntem sau ar trebui să fim la jumătatea turului. De fapt nu suntem, atât pentru că mai sunt meciuri de disputat (ultimele din etapa a 15-a plus restanțe), cât și pentru că informația e incompletă, ne raportăm la sezonul regulat. Dar avem câteva repere. Liderul U Cluj (asta e de fapt știrea toamnei, conduce în clasament ”cealaltă” echipă din Cluj-Napoca!) are numărul complet de etape, 15, iar numărul de puncte este 30. Asta înseamnă fix două treimi din totalul punctelor puse în joc. E mult, e puțin? Depinde ce punct de referință avem. E mult pentru o echipă precum U, care e bogată în ani de istorie, dar nu și în trofee. Are doar o Cupă a României, în anii 60. Studenție, boemie, chiar și în interbelic, ceea ce nu e rău, că fericirea nu stă în a acumula. Dar e puțin pentru o campioană sau pentru ceea ce presupune un traseu de campioană. Două treimi din punctele puse în joc înseamnă, normat, două victorii și o înfrângere la trei meciuri. Or ritmul de titlu înseamnă măcar două victorii și un egal, dacă nu mai mult. Iar cum noi avem și sistemul ăsta cu înjumătățirea punctelor, niciun procent obținut în sezonul regulat nu garantează titlul. Practic, fără a avea intenția de a lua din meritele ”șepcilor roșii”, poziția lor de lider detașat se datorează și subperformanței generale a plutonului. Se vede asta și din căderea drastică a Oțelului, multă vreme fruntașă și neînvinsă, dar prăbușită după ce a ”reușit” să lege trei înfrângeri. Nu știu ce vor fi făcut aseară FCSB și Craiova, dar până la acest meci ambele erau umăr la umăr cam la 50% din punctele puse în joc! Este jenant pentru niște echipe care au titlul ca obiectiv declarat. Play-off-ul să trăiască, altfel vorbeam deja de sezon ratat. Dar vor continua ipocrit să se plângă de înjumătățirea punctelor. Punctual, din această ultimă rundă a turului trebuie să remarcăm ciudățenia de la Sepsi cu Petrolul: 0-1 la pauză cu două cartonașe roșii pentru gazde, 1-1 la final. Cineva remarca faptul că ploieștenii erau neplătiți cu lunile. N-am înțeles legătura.