Doru POPOVICI

Una din superstițiile de largă răspândire și circulație este aceea că ziua de marți are 3 ceasuri rele. N-ar fi mare nenorocire dacă celelalte 21 ar fi hotărât bune, numai că de multă vreme (pentru mine, de aproape 71 de ani!) cele 21 sunt în general rele, iar alelalte 3... foarte rele sau de-a dreptul groaznice! Ei bine, alaltăieri, marți 15 octombrie, am avut în plan fotbalistic parte de excepția supremă: cele 3 ceasuri de timp regulamentar în care s-au disputat două meciuri cu adevărat decisive au fost printre cele mai bune din istoria recentă a fotbalului românesc. A fost mai întâi victoria naționalei under 21 împotriva Elveției, miza fiind participarea la turneul final de anul viitor al Campionatului European. Dincolo de scorul concludent, 3-1, și dincolo de faptul că ai noștri i-au încălecat pe adversari din primul minut, deschizând scorul foarte repede și conducând ostilitățile pe întreaga durată a meciului, golul al doilea a fost o capodoperă, o bijuterie de excepție, la care jumătate de echipăa contribuit cu de toate: driblinguri, un-doi-uri năucitoare, fentă, pasă cu călcâiul în careul advers, gol din voleu după ce autorul și-a săltat singur mingea la marginea careului mic. A fost, vă jur, cea mai frumoasă fazăde gol pe care am văzut-o de foarte mulți ani încoace! Iar asta înseamnă că și viitorul aratăfoarte bine... parcă chiar mai bine decât prezentul! Cealaltă oră și jumătate care a completat cele 3 ceasuri foarte bune a fost a Naționalei mari, care deși a avut un adversar care încerca să se reabiliteze în ochii suporterilor luptând realmente cu disperare, și-a continuat parcursul excepțional, adăugindu-și încă 3 puncte care cred că rezolvăproblema câștigării grupei, a promovării în "Divizia B" a Ligii Națiunilor și un loc într-o urnă superioară la tragerea la sorți pentru C.M. Nu-i puțin deloc, ba chiar aș zice că vremuri bune ca acum n-am avut din... mileniul trecut. Doamne ajută să ne țină! Poate chiar până în mileniul viitor.