Astăzi, România încheie prima jumătate a parcursului din Liga Naţiunilor întâlnind în deplasare Cipru, în timp ce Kosovo, aparent singura din celelalte 3 care ar putea ridica pretenţii, joacă şi ea în deplasare, în Lituania. Se ştie, cred, că România este singura din 4 echipe care are punctajul maxim, precum şi un golaveraj foarte bun, 6-1, ceea ce în principiu ne asigurămenţinerea pe locul 1 chiar şi în eventualitatea unui joc nedorit al rezultatelor, adică noi să pierdem,iar Kosovosă câştige, condiţia fiind să nuse înregistreze în aceste meciuri victorii la scoruri mari. După ce am văzut primele 4 meciuri din grupă, este evident că România aparţine altei grupe valorice decât restul combatantelor. Poate că ăsta ar fi momentul potrivit pentru a reveni în elită continentală şi implicit mondială, în condiţiile în care clasarea pe locul 1 în grupăne poate conduce şi către un eventual baraj de calificare la World Cup, dar şi să ne asigure o poziţie mai bună la tragerea la sorţi a grupelor preliminare pentru Mondial. De ce zic că e momentul potrivit? Păi în primul rând pentru că,după foarte multă vreme,avem un antrenor excepţional la Naţională, apoi şi pentru că lotul cuprinde destui fotbalişti care chiar joacă în campionate puternice, la care se adăugă omogenitatea câştigată în cei câţiva ani de când nucleul e acelaşi. Cred că 6 victorii din 6 nu ar fi nimic deosebit, ci doar o confirmare că suntem în sfârşit pe drumul bun. Doamne ajută! Hai România!