Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Nu e niciun secret că dintre toţi, absolut toţi patronii, investitorii, acţionarii, preşedinţii de Consilii de Administraţie (sau cum naiba şi-or mai zice, în funcţie de ce interese îi mână şi ce bani au de spălat...), unul singur îmi este drag fără niciun fel de reţinere: Valeriu Iftime de la Botoşani. Dincolo de faptul că afacerile sale sunt altele decât cele de pe iarbă şi din jurul ei ori că a fost un studios (fiind la vremea lui un elev excepţional şi un student tot aşa), că are un umor ieşit din comun (comparabil doar cu cel al genialului Loți Boloni), pe care evident că nu i-l înţeleg mulţi din interiorul ”fenomenului”, Valeriu Iftime a reuşit şi o mică lovitură în plan politic, câştigând preşedinţia CJ Botoşani într-un moment în care nu îi acordam şanse decât noi, vreo câţiva prieteni care mai credem în bunul-simţ al alegătorului român. Datorită lui am devenit suporter al lui FC Botoşani, echipă pe care o urmăresc mereu şi pentru care sufăr când e cazul, dar mă şi bucur tare când se cuvine. Acum, după 2-0 cu Rapid, chiar se cuvine, mai ales că în Giuleşti s-a pripăşit caantrenor unul dintrecei mai mari farsori şi clovni din branşă, numitul Șumudică(celălalt fiind, ştiţi bine, Dan Petrescu). Ăsta, "rapidist până la moarte" (dar la nevoie şi stelist, dinamovist sau orice, banu' să iasă!) după ce a fitilit tot ce mişcă ani de zile, a reuşit să-l îndepărteze pe Neil Lennon cu complicităţi din interiorul echipei, lătrând că rupe tot, că face echipa de Champions' League şi la vară cald! La Botoşani, unde nu face nimeni altceva decât muncă cinstită, am văzut cum sub un preşedinte elegant şi civilizat, un antrenor serios, calm şi temeinic, cu ce brumăde jucători are, a dat o lecţie de fotbal unui neisprăvit care sigur nu se cară până când va fi gonit de galerie. Faptul că mimează calm, detaşare şi relaxare îl apropie pe Șumudicăde McMurphy, personajul principal din "Zbor deasupra unui cuib de cuci", care din zmucitul de altădată devine legumă după ce personalul de la spitalul de nebuni îl injectează. După ce va fi gonit, iar efectul sedativului bănesc va dispărea, abia aştept să-l văd isterizându-se din nou şi înjurându-i pe cei pe care îi urcăazi în slăvi, fiindcă un clovn calm şi detaşat chiar n-are haz.
