Rămăsesem dator cu finalul de la Laver Cup, deși acesta era cât se poate de previzibil. După victoria smulsă la limita dramei personale de Sașa Zverev, Alcaraz era chemat să tranșeze bătălia intercontinentală cu celălalt lider de echipă, Fritz. În vechime chiar așa se câștigau unele dispute armate, prin reprezentanți, ca să se evite vărsarea de sânge. Aici însă era vorba doar despre vărsare de bani, așa că jucătorii s-au tot încrucișat și împerecheat pe parcursul a trei zile. Trebuie spus că Alcaraz a fost impresionant ori de câte ori a pus piciorul pe suprafața de joc. Coechipierii săi europeni le făceau concurență spectatorilor la aplauze, mai ales bulgarul Dimitrov, foarte implicat și pe partea tactică. Ei bine, au fost unele momente în primul set cu Fritz în care spaniolul făcea aproape orice voia cu mingea și cu racheta, într-o reprezentație parcă din afara umanului, astfel încât celor de pe margine, ditamai profesioniștii, parcă le înghețase zâmbetul pe față, iar aplauzele erau mai degrabă siderate. Conștientizau, poate, că dincolo de această competiție în care erau de aceeași parte a fileului (”Mulțumesc că ne-ai salvat, bro!” – i-a transmis Ruud pe rețele sociale), acest Alcaraz va mătura și cu ei pe unde îi va prinde, dacă va accesa nivelul respectiv. Sigur, sunt zile și zile, chiar anul acesta în care Alcaraz a câștigat două turnee de Grand Slam, a fost făcut să arate neputincios în câteva rânduri. Îmi vin în minte chiar meciurile care au însemnat eliminarea lui de la turneele de GS câștigate de rivalul Sinner. Mai întâi Zverev l-a blocat foarte bine tactic la Australian Open, în timp ce la US Open a fost acea zi unică din viața lui Botic van de Zandschulp! Însă dincolo de excepțiile astea, într-o zi ”normală”, ca să fie învins trebuie ca adversarul să producă ceva special, cum a făcut-o Djokovic în finala olimpică. Sinner, de exemplu, n-a izbutit acest lucru la Roland Garros! Cum Djokovic are o vârstă și și-a cam făcut suma prin circuit, viitorii corifei sunt deocamdată doar doi, Sinner și Alcaraz, adică primii favoriți la Beijing, turneu de 500 de puncte ATP (dar categorie Masters la feminin, unde le avem pe Irina Begu și Jaqueline Cristian în turul secund). Anul trecut s-au întâlnit în semifinală, a trecut italianul, care a câștigat și trofeul. Ar fi un privilegiu să asistăm la revanșă în finală.