Gabriel MANȚĂ

Avem un fotbalist de echipă națională care a fost declarat jucătorul lunii într-un campionat din Top5 Europa! Este vorba de luna august, este vorba de Serie A, este vorba despre Dennis Man, jucătorul Parmei. Așa ceva nu s-a mai întâmplat de pe vremea lui Adrian Mutu, trecut și el pe la Parma, unde făcea vestita pereche cu brazilianul Adriano. Ce vremuri, că îl mai aveam și pe Chivu pe-acolo, ba campion, ba câștigător de Liga Campionilor! Au urmat vreo douăzeci de ani în care fotbaliștii din România au fost meteorici, deși am avut doi portari trecuți pe la Milan și Inter, Tătărușanu - proaspăt retras și respectiv Ionuț Radu – pierdut pentru marea performanță, se pare. Revenind la Man, acesta a confirmat o mai veche caracterizare pe care i-am făcut-o, aceea că are nevoie de un timp nefiresc de mare pentru a se adapta. Așa s-a întâmplat și la FCSB, a ieșit la rampă după câteva sezoane, în timp ce la Parma a fost cât pe ce să fie dat la solduri. A fost o dezamăgire în primul an, cel al retrogradării, apoi nu și-a câștigat locul de titular în al doilea, în care Parma n-a reușit promovarea. Abia în al treilea sezon se poate spune despre Man că s-a integrat, după ce a început să se simtă în sfârșit acasă la Parma. A promovat, fiind om de bază, apoi a urmat un sezon de readaptare în Serie A în care n-a rupt gura târgului. Și iată că acum reușește să se exprime la o valoare pe care mulți nu se mai așteptau s-o atingă. Cred că oficialii Parmei își freacă mâinile și se felicită că nu l-au cedat pe mărunțiș, nici ei nu mai credeau. Man are în sfârșit curaj să-și exprime personalitatea, își asumă acțiunile, înscrie și o face și spectaculos. Nu-l ajută echipa pentru a fi protagonist și la nivel de clasament, nici nu prea are continuitate pe parcursul a 90 de minute, sfârșind deseori prin a fi schimbat. Dar cota lui e în creștere, sunt șanse chiar din iarnă să devină cel mai scump transfer din istoria fotbalului românesc. Rămâne de văzut dacă va avea nevoie tot de un timp îndelungat pentru a confirma la un club cu pretenții mai mari decât Parma. La 26 de ani, împliniți chiar în luna în care a fost declarat cel mai bun, timpul nu prea mai are răbdare. Și nici oamenii.