Doru POPOVICI

Ceea ce i se întâmplă lui Ianis Hagi pe meleaguri scoţiene ține mai degrabă de psihiatrie decât de fotbal. La data la care a semnat pentru Rangers Glasgow, după primele apariţii era limpede că Ianis este cel mai tehnic fotbalist din întreg lotul, în care marea majoritate este alcătuită din măciucari pentru care mingea este un corp străin, preocuparea lor de bazăfiind să dea în ea cât mai tare şi să o alunge cât mai departe. Accidentarea care l-a ţinut vreun an pe tuşă a fost doar dovada că în campionatul ăla fotbaliştii cu abilităţi doar de fotbalişti nu prea au ce căuta. Acolo trebuie să fii puţin luptător, puţin asasin, puţin derbedeu, iar fotbalist doar dacă mai rămâne loc! Revenirea de după accidentare a coincis cu reorientarea antrenorului belgian către un fotbal de tip kamikaze, în care elementul de bază este tentativa de omor la adresa adversarului, situaţie în care prezenţa lui Ianis a devenit inutilă, chiar nedorită. S-a adăugat clauză că dacă ajunge la meciul 100 în tricoul lui Rangers i se măreşte salariul. Nu, nu cu 1 milion, ci cu nişte amărâţi de 7.000 de euro pe lună, adică un rahat! Ei bine, cică nesimţiţii ăia de aia l-au trecut pe linie moartă, ca să nu-i dea banii ăştia! Indiferent ce urmează, e clar că Ianis e pe un teritoriu ostil, unde un copil cael, educat, manierat, civilizat, onest, şi care mai şi vorbeşte nişte limbi străine în care se exprimăaltfel decât toţi ghiolbanii din lotul ăla de gloabe, nu prea mai are ce căuta. Imbecilul ăla de antrenor, pe care l-am văzut în vreo două declaraţii, este o panaramă pe care nici în România nu l-ar angaja prea mulţi. Cred că dacă acum a ratat desprinderea, în iarnăIanis e obligatoriu să îi salute respectuos (eventual de mamă!) pe nesimţiţii ăia.