Gabriel MANȚĂ

Așa cum la nivel de club s-a inventat Liga Conferinței, tot așa a apărut din miezul creativității unor băieți, creativitate lucrativă, desigur, și Liga Națiunilor pentru echipele naționale. Diferența e că Liga Conferinței e pentru săraci, în timp ce Liga Națiunilor e pentru toată lumea. Pentru toată lumea din Europa, sursa celor două competiții fiind comună. Ei bine, în această Ligă a Națiunilor i-a fost dat lui Mircea Lucescu să redebuteze la echipa națională ca antrenor, după aproape patruzeci de ani de la ultimul meci pe banca tricoloră. S-a nimerit să fie în deplasare la Kosovo, de unde băieții lui Lucescu s-au întors cu un 3-0 cât se poate de elocvent. Și chiar așa trebuia să fie, să nu avem emoții, nu numai în meciul ăsta, ci în toate celelalte. Ar trebui să terminăm grupa cu maximum de puncte, nu credeți? În afară de Kosovo, mai sunt Cipru și Lituania. La modul ironic, putem spune că Edward Iordănescu a pregătit terenul pentru această defilare prin retrogradarea în divizia C a competiției. Dar tot răul spre bine, câștigătoarea grupei are o șansă importantă de a merge la barajul pentru Mondiale. Sunt câte 4 grupe în diviziile A, B, C și doar 2 în divizia D. Totodată, sunt 4 locuri disponibile la baraj pentru câștigătoarele de grupă din Liga Națiunilor, dar din divizia A aproape sigur nimeni nu va avea probleme în a accesa calea obișnuită, adică locurile 1-2 din grupele preliminare clasice (care se vor trage la sorți în decembrie), în timp ce în divizia B ar putea fi 2-3 câștigătoare cu probleme în grupele preliminare, ceea ce înseamnă că tot ar mai rămâne 1-2 locuri de ocupat pentru divizia C. De aceea noi am face bine să câștigăm cu maximum de puncte, cum ziceam, și cu un golaveraj pe măsură. Astăzi urmează Lituania, pe Ghencea, un stadion prea mic pentru cererea existentă. Culmea, același stadion de la acel 4-0 cu Austria, al lui Lucescu, în 1986. Și totuși altul, căci arena din Ghencea a fost reconstruită. Oamenii simt că urmează o perioadă fastă la națională și nu cred că se înșală.