Unul din punctele de atracție pentru noi a fost, neașteptat, parcursul Gabrielei Ruse. A atins turul 3, în care s-a dus până la minge de meci în fața Badosei, cedând apoi abia în tie-break. Iar când vedem cât de lejer a trecut Badosa în turul următor, ne duce gândul departe. Așa e mai mereu în tenisul nostru, ”ar fi fost prea frumos”...
Pe tabloul băieților, Djokovic și Alcaraz s-au cerut afară. Nu e chiar metaforă. Alcaraz l-a avut în față pe Botic van de Zanschulp, un olandez aproape retras, care nu legase două victorii tot anul. Ceea ce nu l-a împiedicat să fie de un zen teleghidat în fața lui Alcaraz și să producă probabil cel mai bun tenis din cariera lui. Chiar și așa, meciul a stat în racheta spaniolului. Sau în mintea lui, că tot făcea semne la cap. Ca să vedeți ciudățenie, în setul secund Alcaraz a avut procent de reuşită pe primul serviciu de 50 si un pic %, iar pe al doilea peste 70%! Era ca si cum mai bine nu-i intra primul serviciu! Practic, totul a fost pe invers la Alcaraz, nu convertea mingile de break ale lui, nici nu le salva pe-ale adversarului. Păcat de nişte puncte sclipitoare, cum nu vezi la alții. La final, cum bine zicea un comentator, nu știai după reacția acestui Botic dacă a câștigat sau a pierdut meciul.
Cu Djokovic s-a întâmplat cam la fel, nici el n-a putut accesa nivelul superior după împlinirea de la Olimpiadă. Iar pe actualul Popyrin (s-ar pronunța Popîrin, după originea rusă) nu-l învingi doar cu prezența de GOAT (cel mai bun din toate timpurile) pe teren și împrăștiind duble greșeli ca niciodată, nu mai puțin de 19! Și zic actualul Popyrin fiindcă acesta s-a mai aflat în calea lui Djokovic la încă două GS-uri anul ăsta, doar că între timp a câștigat un turneu de Masters, la Montreal. Să mai spun că merituoșii autori ai acestor surprize s-au oprit amândoi în turul următor? Nu mai spun, se înțelege de la sine. Ieșirile în decor ale lui Djokovic și Alcaraz se pare că l-au galvanizat pe Sinner, din ce în ce mai impenetrabil, fără fisură, așa cum l-a găsit în optimi și Tommy Paul. Urmează pentru italian un sfert cu Medvedev, învinsul său din finala de la Melbourne, dar câștigător la revanșa de la Wimbledon. Va curge sânge. E doar un titlu de film (bun), sângele va curge în vene, ceva mai năvalnic.