Doru POPOVICI

Totul pare desprins dintr-un film (de fapt un serial, fiindcă anual asistăm la repetarea aceloraşi scene) de cea mai joasă speţă: pe final de campionat, pretendentele la titlu şi la locurile care duc în preliminariile cupelor europene promit că din pisicile jigărite din competiţia internă vor deveni lei sau tigri în Europa. Antrenorii ne vorbesc despre strategii imbatabile, fotbaliştii grohăie şi ei că le vor arăta ălorlalţi de pe continent cemari talente încă nevalorificate sunt ei şi că în sfârşit fotbalul românesc îşi va recăpăta strălucirea de altădată şi va urca în clasamentele coeficienţilor UEFA până pe locurile pe care, zic ei, le merită. Finalul de campionat e de regulă letargic şi jucat în silă. Patronii cu sacii în căruţa ne spun ce achiziţii de mare senzaţie au în vedere şi ce fațănou-nouţă o să ne arate echipaîncă de la debutul european. Însă cumpărănişte rebuturi, nişte gunoaie, nişte rataţi, fie străini pe care nu-i vrea nimeni, fie nişte români repatriaţi de proşti. Vin apoi preliminariile jenante, în carene bat toţi desculţii, iar vreo calificare în ultima competiţie, Conference, e doar pe bază de noroc chior. Pe FCSB, care e esenţa celor scrise aici, au ajuns nu doar s-o bată toţi ratații europeni, dar acum o umilesc şi desculţii din ţară. Patronul o dăpe umor de stână, tot anunţă primeniri de lot, după care, periodic, iar mai aduce câte unul născut loser şi mort tot aşa, încă dinaintea sosirii la FCSB. Uitaţi-vă la Chichireș(pe bune!?, nu-l cheamă aşa?) căruia orice om normal i-ar cere bani, nu i-ar da, ca să-l trimită pe iarbă! Nu ştiu dacă FCSB prinde Europa League, mai degrabă cred că nu, însă halul în care joacă în campionat o aratădrept candidată la retrogradare.