Gabriel MANȚĂ

S-a schimbat modificarea. Dar ce bine era dacă lucrurile rămâneau așa de la început, la proba de sol a gimnasticii feminine! Pe vremuri se pomenea de cerneala irosită pe un subiect, acum s-a bătut inutil în taste de o parte și de alta a Atlanticului. Unii chiar au izbit, de a trebuit Nadia să facă un apel pentru a nu mai fi atacate sportivele pe rețele, toate trei sportivele. Cât despre ”rețelele” astea... prea scot ce e mai rău din om, la un moment dat vom renunța singuri la ele, pentru propria sănătate mintală, precum gimnasta din SUA. Drept e că și aceasta dăduse dovadă de lipsă de empatie pentru odiosul fel în care Ana Bărbosu fusese deposedată de medalie. Cea mai mare greșeală din punct de vedere uman ar fi să-i răspundem la fel, ceea ce mulți abia au așteptat să facă, din păcate. Nici măcar nu putem spune că s-a făcut dreptate, rămânem doar cu satisfacția unei medalii pentru România și a restaurației morale pentru Ana Bărbosu, căci speța lui Jordan Chiles nu s-a analizat pe fond, iar în cazul Sabrinei Voinea nu avem încă motivarea. TAS a constatat că americanii nu s-au încadrat în timpul de depunere a contestației pentru 4 secunde, deci judecata a rămas fără obiect, dar... dacă aveau dreptate? Și dacă am fi fost noi în situația asta? Simplul fapt că ne imaginăm în pielea lor înseamnă empatie. Apoi, dacă Sabrina avea și ea dreptate? Ne-om bucura noi pentru România, dar o altă sportivă, tot româncă, vede cum i se duce toată munca pe apa Sâmbetei, posibil dintr-o greșeală umană. Nu m-a mirat știrea că a primit rău vestea, fiindcă nu vorbim aici de altruism în echipă, se concura individual, deci inclusiv româncele erau rivale, punctual vorbind. Nadia, tot ea, a înțeles prea bine și i-a oferit o medalie a sa de bronz, câștigată la Montreal în 1976! E o consolare simbolică, de-aia zic că putem să ne punem și în locul Sabrinei, nu doar să contorizăm medaliile. Eu unul, ironic vorbind, n-aș vrea să trec de la numărătoarea de cornerea la numărătoarea de medalii. M-aș bucura însă dacă s-ar învăța ceva din toată această tevatură, dacă s-ar reforma regulamentul gimnastică, inclusiv cu ajutorul firesc al tehnologiei, pentru ca astfel de situații să nu se mai repete niciodată. E suficient stresul unei competiții cum e Olimpiada, ca să mai adauge natura umană încă unul suplimentar.