Doru POPOVICI

Sigur că în caz de victorie, indiferent despre care sport vorbim, la noi toată lumea e mulţumită, iar analiza ulterioară nu mai cautănod în papură, ci evidenţiază doar aspectele pozitive, în cantităţi adesea incomensurabile. Pe la alţii, chiar şi după victorii confortabile, se scormoneşte după eventualele ezitări, erori, nepotriviri, pentru că în viitor prestaţiile să fie încă şi mai bune. Noi, chiar şi când sportivul e clar depăşit de adversari, uneori chiar de toţi adversarii, îi găsim acestuia tot felul de circumstanţe atenuante: vremea, ora, alinierea planetelor, conspiraţii mondiale, blaturi ale arbitrilor, avionul, mâncarea, ceartacu gagica, apoi râul, ramul, care se ştie că le sunt prieteni numai lor, "iar nouă duşmani ne sunt", vorba poetului, uşor parafrazată. Bunăoară ieri, la canoe, acolo unde o medalie era ca şi câştigată (şi nu una oarecare, ci neapărat cea de aur, întrucât sportivul nostru obţinuse deja cel mai bun timp încă din serii) am trăit cu toţii drama necalificării, Cătălin Chirilă nereuşind decât locul 5 în semifinala din care numai primii 4 mergeau în finală. Şi a urmat analiza din studioul TVR, unde a venit şi multiplul campion Toma Simionov. A fost apă caldă, iar Chirilă s-a antrenat numai pe apă rece de la Snagov. A bătut vântul din spate dreaptă, iar Chirilă n-a întâlnit în viaţa lui asemenea vânt! A fost presiunea psihologică, după ce Chirilă obţinuse cel mai bun timp în serii! Domnu' Simionov, zău, dom'le? Da' când te suiai mata în barcă cu Ivan şi timp de 5 ani, adică la două Olimpiade şi 3 Mondiale, adversarii nu văadmirau decât fundul (pe bune!), pe ce ape vă antrenaţi? Nu tot pe aia rece de la Snagov? Şi nu bătea vântul? Şi nu era presiune la cap? Nu era mai simplu să ziceţi că Chirilă ăsta a pierdut ca fraieru'? Şi că s-a oprit din vâslit tot ca fraieru', cu 80 de metri înainte de final? Şi că a fost convins, ca un fraier ce este, că nu poa' să-l bată nimeni, şi atunci s-a bătut singur. Ca un fraier.