Doru POPOVICI

De fapt, sunt mai multe lucruri al căror înţeles îmi scapă, în ordine cronologică primul fiind statutul domnului Edward Iordanescu. Acesta, asemenea multor predecesori de-ai domniei sale în funcţia de selecţioner al reprezentativei ţării, în pofida propriilor declaraţii conform cărora râul, ramul, ţărrrişoarrra sfântăşi alte d-astea (pe care cei mai bătrâni le-am auzit şi pe vremea lui Dej, şi pe a lui Ceauşescu, ba încă şi mai apăsat recitate) îi sunt mai aproape de inimă decât propria-i familie, are ezitări de neînţeles şi face nişte fandoseli de domnișoarăcu studiile la pension prin Elveţia, încât nu ştii ce să mai pricepi. Păi, băi, flăcău, vrei sau nu la Naţională? Dacă da, semnează naibii, că-i juma' de an de când o tot freci: că după calificare, că înainte de turneul final, că în timpul acestuia, apoi că imediat ce se termină, iar aia de la FRF, papagalii ăia de Burleanu şi Stoichiţă, tot grohăie că treaba-i ca şi făcută, că "Edi sigur rămâne", că "reprerzentativăe viaţa lui / visul lui de-o viaţă". Să mori tu că familia a devenit  brusc "mai importantă decât reprezentativa"? N-ar fi mai simplu să le spui papagalilor că vrei atâta salariu, sau cu atâta mai mare decât precedentul, pe baza performanței indiscutabile, şi să terminăm naibii cu fiţele şi fandoselile? 

Altă chestie care-mi scapă e prestaţia alor noastre în preliminariile cupelor europene: niciodată Steaua / FCSB n-a dat 7 goluri într-un meci, cu atât mai lăudabil cu cât s-a petrecut în deplasare, iar Corvinul a surclasat, tot în deplasare, pe vicecampioana Ungariei, care nici ea, cred, n-a primit prea des 4 goluri, ba încă şi la zero!, pe teren propriu. Să fie oare o schimbare de atitudine având punct de plecare tocmai performanţele Naţionalei? Doamne ajută!