Gabriel MANȚĂ

Un scurt răgaz cu fotbalul, că sunt prins între cele două semifinale, atât de la Euro, cât și de la Copa America. Bucuroși le-om duce toate. Așa că mă îndrept către Wimbledon, care vine tare din urmă, s-a ajuns la faza sferturilor, se va trece în viteză prin semi, iar finala va fi duminică, odată cu cea de la Euro. Și ce avem noi la Wimbledon? Aș începe cu doamnele/domnișoarele, care au răsturnat clasamentul cu susul în jos, astfel încât Rîbakina a rămas cea mai mare favorită la trofeu. Ar fi o repetare a performanței de acum doi ani. Eu aș prefera un nume nou, chiar proaspăt, cum e această Emma Navarro, care a eliminat-o pe Cori Gauff și va fi jucat deja cu Paolini pentru prezența în semifinală. Părerile (mele) de rău se duc înspre o altă subperformanță a fetelor noastre, cu o apreciere însă pentru Anca Todoni, singura care a depășit primul tur, câștigând cu ocazia asta mai mulți bani decât în toată cariera sa în tenis, care e totuși la început. De asemenea, sunt dezamăgit de ratarea culoarului favorabil de către Emma Răducanu, aceasta dezamăgind parcă și mai mult publicul londonez prin retragerea sa de la dublu mixt, ceea ce i-a anulat șansa lui Andy Murray să continue măcar un meci pe iarba de la Wimbledon. Poate că acea afecțiune la încheietură n-a fost chiar un moft, însă atât de fragilă Emma iarăși...

Apropo de fragilitate, ca să trecem la tabloul băieților, Djokovic se operează de menisc și brusc îl ia durerea de genunchi pe Zverev, adică exact nuca tare de pe partea sârbului! Voodoo, nu altceva... Fapt e că Djokovic zburdă, a trecut fluierând de Rune, fluierând apoi și în ”biserică”. Mă refer la discursul său de pe teren, după meci, când efectiv a persiflat și sfidat publicul care îl susținuse pe danez. Și s-a întâmplat taman la Wimbledon, unde totul ar trebui să fie pe bază de eleganță și unde el e campion de 7 ori, vânând recordul de 8 trofee al lui Federer, cel supranumit chiar campionul eleganței! Urât alege Djokovic să iasă din scenă. Sau să rămână, mă rog.