Cu ani în urmă, ştiam că sosirea verii aduce mai întâi încheierea campionatelor naţionale, apoi plecarea sportivilor în binemeritatavacanţă de vară, simultan cu declanşarea campaniilor de vânzare/cumpărare de fotbalişti, urmate de reunirea loturilor în componența cea nouă, reluarea antrenamentelor (aşa-numita "încărcare a bateriilor" pentru sezonul care urma) şi, cam spre sfârşitul lunii august ori chiar începutul de septembrie, începerea noului campionat. Cu timpul, s-a produs o oarecare înghesuire a calendarului, generată de înmulţirea ţărilor existente pe continent şi a numărului de echipe participante la cupele europene (care şi ele s-au lăbărţat caformat), pentru caîn anii din urmă, mai ales după ce şi la nivel de reprezentative s-au înmulţit competiţiile, acest calendar să fie dereglat complet, ideea de vacanţă dispărând aproape în totalitate, adică inclusiv în perioada de iarnă. Iar anul acesta pare să se fi atins un apogeu al dezmăţului competiţional: campionatele naţionale încă se mai desfăşurau în anumite ţări, timp în care naţionalele participante la turneul final se reuneau deja. Apoi, chiar turneul, care încă se desfăşoară şi săptămâna asta, urmat, aproape imediat, de startul Jocurilor Olimpice (unde oricum sunt destul de puţine echipe prezente, dar totuşi...). Ei, pentru caîncălicarea să fie deplină, de azi încep şi preliminariile cupelor europene, cu FCSB jucând diseară şi cu Corvinul poimâine! N-am analizat, dar parcă şi noul format al cupelor europene în faza grupelor include meciuri mai multe. În mod evident, vara (adică ideea de vacanţă) pare să fi dispărut din calendare, iar fotbalul tinde să devină un sport de anduranţă. Tot evident, accidentările sunt tot mai multe şi mai frecvente, pe fondul suprasolicitării. Înainte de a-i certape fotbalişti pentru tragerile de timp, cred că trebuie să-i înţelegem când mai "fură" din timpul de joc, de fapt din cel în care sunt exploataţi. Spre bucuria noastră, e drept, dar totuşi exploataţi.