Doru POPOVICI

Isteria naţională dezlănţuită după parcursul modest şi calificarea absolut norocoasă în optimi de finală la Euro '24 m-aş fi aşteptat să se domolească oarecum din momentul eliminării, mai ales că în fața Olandei, echipanumită România practic nu a existat, din moment ce nu a avut nici măcar un singur şut pe poartă, în pofida "ameninţărilor" că vom face şi vom drege. N-am făcut nimic, iar de dres, poate doar... busuiocul, că la asta suntem chiar pricepuţi! Reamintesc, cu cifre, parcursul României: 4 meciuri jucate: 1 victorie, 1 egal, 2 înfrângeri. Vi se pare mare şmecherie după toţi anii de insuccese şi chiar de catastrofe? E asta răsturnarea cu 180 de grade a statutului de loseri profesionişti, adică transformarea lor în mari învingători? N-aveţi decât să credeţi ce vreţi, de fapt ce vor ei, paraziţii ăştia nenorociţi pe nume Stoichiţă, Burleanu, Iorgulescu şi restul bandei de profitori ordinari care, cred eu, pun zilnic lumânări canaţia să rămână veşnic fericită cu înfrângeri în numele "marii familii", care să se simtă "nu al 12-lea, ci jucătorul nr. 1!", cum le-a ieşit întocmai şi la timp găselniţa (aproape penală, din moment ce înfrângerile şi jocul adesea ruşinos nu mai suntvina lor, a împiedicaţilor şi a golanilor federali, ci a poporului, jucătorul nr. 1!). Moţul la toată porcăria este închinarea la Edward cala sfintele moaşte, de parcă antrenoratul pe Terra începe şi se sfârșește cu ăsta. Mai tre' să apară doar bocitoarele care să behăie: "Un' te duuuci, Ediiii, şi pe noi cuuuuuiiii ne laaaaași!?". În loc de analiză corectă, lucidă şi de măsuri necesare abordării cu şanse a următoarei campanii, găsim eroi acolo unde nu-s şi ne lăsăm manipulaţi sentimental de nişte profitori ordinari de pe urmaprostiei noastre. E o boală fără leac, se pare.