Doru BIGHIU

Aventura românească la Campionatul European de Fotbal, deşi s-a prelungit peste cât ne-am fi aşteptat acum vreun an, s-a terminat totuşi mai devreme decât ne autoiluzionam zilele trecute, cam cu toţii, că s-ar putea prelungi. Se poartă, în aceste zile, un fel de procese verbale, bilanţuri, şedinţe de analiză, cu privire la prezenţa noastră la acest turneu final, unanimitatea (care parcă ne e o a doua natură, din vremurile când comuniştii câştigau alegerile cu 100% din voturi, lucru relativ lesne de realizat din moment ce erau singuri pe buletinul de vot!) evocatăpeste tot fiind cea referitoare la iubirea cu care reprezentativa noastră a fost susţinută pe întregul parcurs. Sunt perfect de acord că acesta a fost cel mai mare câştig (după mine, singurul!) rezultat din această participare, fotbaliştii noştri fiind înconjuraţi cu multă dragoste şi întâmpinaţi cu un entuziasm enorm oriunde îşi făceau simţită prezenţa: în aeroport, la gară, la hotel, la antrenamente şi,desigur,pe stadioanele unde au jucat. Publicul românesc a fost o surpriză enormă pentru mine, deci şi pentru restul omenirii, fiindcă puţină lume de pe planetă se aştepta la aşa o revărsare de entuziasm într-o atmosferă în general extrem de civilizată. Fanii români au fost chiar un model pentru restul participanţilor, cao dovadă vie că ieşitul în lume civilizează. Cum ziceam, am plecat acasă mai curând decât ne doream, însă cred că şi aşa ne-am depăşit condiţia de outsideri. Bilanţul nu e deloc unul grozav: 4 meciuri jucate, 2 înfrângeri, 1 egal şi o victorie. Cam puţin, nu? A fost un noroc enorm faptul că Ucraina ne-a desconsiderat, dublat şi de faptul că acesta a fost primul nostru meci. Debutul cu o victorie ne-a susţinut întreg parcursul ulterior, în care nu am mai arătat absolut nimic. Iar în meciul cu Olanda, am redevenit letargicii şi indolenţii de altădată: ce pretenţii să mai ai când 3 jucători, rămaşi de 3 ori fațăîn faţă cu golul, şi-au dat, fără excepţie, cu stângu-n dreptu'!? Parcursul ăsta de excepţie a însemnat din nou mult noroc. În perspectiva următoarelor campanii,însă, situaţia la Naţională nu e cu nimic mai bună decât acum un an. Însă măcar publicul nu o va mai huidui capână acum, ceea ce e marele câştig, iar de aici şi speranţele noastre mereu reînnoite. Hai,România!