Gabriel MANȚĂ

Parafraza titlului de film din articolul trecut (Dacă e sâmbăta, e Belgia!) n-a fost de bun augur, dar am mai încercat azi o dată, cu un film românesc (Marți, după Crăciun). Cum o fi să ne bem cafeaua mâine dimineață din postura de calificați în optimi? După părerea mea nu asta e întrebarea. Ci dacă am mai avea chef de cafea în caz de... Doamne ferește?! Dar nu cred. Prea multe visuri ne-am făcut, o fi venit și vremea noastră. Chiar dacă lucrurile vor merge prost cu Slovacia, ni se vor aranja ploile și Lukaku va răpune în sfârșit sistemul VAR. Iar de data asta inima este dublată și de rațiune, avem toate motivele să sperăm într-un rezultat bun cu Slovacia. Unul ar fi jocul, celălalt interesul comun. Să le luăm pe rând. Greșelile din meciul cu Belgia sunt greu repetabile. Bancu va sufla și-n iaurt, nici pressingul slovacilor nu va fi la același nivel. Iar o minge lungă, negestionabilă, ca la golul lui De Bruyne, iarăși mă îndoiesc că va apărea. Nu e cazul să mai fim prinși pe tranziție negativă, nici adversarii să scape în această manieră de minge. Desigur, sunt nenumărate alte posibilități prin care se poate înscrie un gol, niciuna din părți nu s-ar da la o parte dacă i s-ar oferi ocazia. Și de ce să nu ne gândim invers, că se vor compensa șansele alea din poziție de singur cu portarul din meciul cu Belgia?! Vă reamintesc, în repriza a doua am avut 4 faze de acest fel, derulate într-un fel de crescendo. Mai întâi Rațiu, care n-a finalizat deloc, fiind deposedat. Apoi Mihăilă, care a finalizat imprecis. După aia Man, care a fost blocat de portar. Și în fine Alibec, a cărui minge a depășit și portarul, fiind scoasă aproape de pe linie de un fundaș. Urmarea ar putea fi azi, de ce nu? Și, ca să fie clar, nu cred în blat, adică nu în unul asumat, ar fi ceva prostesc. Înspre un egal poate duce jocul, e psihologie de bază aici, nu altceva.