Doru POPOVICI

Articolul acesta are deja o poveste: este cumva rescris, desigur cu totul altfel decât în varianta iniţială, întrucât originalul, scris pe la prânz, s-a volatilizat! Mai păţeam asta cu ani în urmă, destul de frecvent, şi niciun I.T.-ist nu a reuşit să afle unde-mi dispar articolele când dispar! Povestea e despre România, eterna enigmăfotbalistică, şi rezultatele ei pe care indiferent ce ai paria mergi sigur la... pagubă! Apropo: circulăde vreun an reclama aia la o casă de pariuri, cu Serghei Mizil în rolul principal, care le spune prietenilor: "Dacă tot pierdem, hai să câştigăm!", ideea fiind că dacă ai tăi sunt varză, poţi paria liniştit pe adversari, pagubasentimentală fiind oarecum acoperită de câştigul bănesc! Vorba e pe ce pariem mâine? Pe România, aşa cum ne spune mereu inima, pe Slovacia, care teoretic ne poate bate, sau pe egalul care, aşa cum se prezintă situaţia pe ansamblul grupelor, le poate duce în optimile de finală pe ambele, cu noi probabil pe locul 2, la golaveraj. După fabuloasaprestaţie din prima etapă şi victoria senzaţională contra Ucrainei, în al doilea meci s-a revenit la normal, diferenţa dintre Belgia şi noi fiind enormă, iar rezultatul modest faţă de ce putea fi. Sper aşadar în calificare, însă nu pot face speculaţii asupra a ceea ce ar urma în optimi, dar indiferent de ce va fi, simplul fapt că mergem mai departe în timp ce ditamai Lewandowski s-a cărat deja acasă este deja o victorie. Hai,România, hai,tricolori!