Doru POPOVICI

Nu am cuvinte să descriu bucuria şi starea de euforie care m-au cuprins cam după golul al doilea... fiindcă până la el, parcă tot nu-mi venea să cred ceea ce vedeam: o reprezentativă a României care era şi juca total altceva decât ne arătase pe tot traseul până la acest meci. În plus, o Ucraina care e clar că ne tratase cu tot atâta desconsiderare câtăarătaserăm noi în meciul cu Liechtenstein! Deosebirea fundamentală, pe care n-am vrut şi n-am putut-o înţelege, e că în timp ce noi am tratat cu sictir o echipă de doi bani într-un amical, ucrainenii şi-au permis să ne trateze pe noi cu acelaşi sictir, însă într-un meci nu doar oficial, ci fundamental pentru parcursul ulterior, fiind primul dintr-o serie mai lungă, la capătul căreia se trage linie. Exact asta vreau să sper că au înţeles băieţii ăştia ai noştri: că într-o astfel de competiţie, un start formidabil, ca al nostru, nu e de ajuns. Anduranţa are rolul decisiv, însă faptul că nu ne-am omorât cu firea, noi având posesie numai 27%, îmi dă speranţe că efortul nu a fost unul ieşit din comun, având rezerve pentru ceea ce urmează. Periculos e faptul că următorul adversar, Belgia, a luat bătaie de la un outsider, ceea ce probabil că i-a înnebunit pe Lukaku şi ceilalţi. Urmează aşadar un meci cu adevărat greu, însă speranţele mele şi ale noastre sunt altele, după ce am văzut că România poate juca şi altfel, cum ne dorim din mileniul trecut: rapid, dezinvolt, cu imaginaţie şi inspiraţie! 

Vă mărturisesc că m-a amuzat reacţia multora dintre prietenii mei şi a multor cititori şi ascultători de-ai mei, după ce am zis că nu facem niciun punct şi că nu înscriem niciun gol în turneu... de parcă în ei zăcea câte un Nostradamus sau o Mafalda care ştia exact căăştia or să înnebunească şi or să facă meciul vieţii lor! Nu cunosc niciun parior care să fi jucat pe victoria noastră! Mie mi-a ieşit un pariu: cel în care am mizat pe +2,5 goluri în meci, în ideea că ăia or să ne dea vreo 3 sau 4! Nu noi, ei! Mai zic o dată: nimeni nu e mai fericit ca mine atunci când spun/scriu prostii, dacă la capăt se aratăo victorie românească, indiferent în ce sport şi în ce competiţie! Cred că şi cu două înfrângeri ne calificăm în optimi, la golaveraj, dacă nu pierdem la mai mult de 1 gol diferenţă. Am răguşit urlând "Gol!", ba încă şi de 3 ori! Şi sper să mai am prilejul, chiar în meciurile din grupă! Echipa asta este altceva decât a fost ea însăşi până acum 3 zile. Hai,România, hai,tricolori!