Doru POPOVICI

Săptămâna aceasta se dă startul în cea mai aşteptată competiţie fotbalistică a anului la nivel de echipe reprezentative: turneul final al Campionatului European, la care România, că în basmul parafrazat, a ouat o mărgică amărâtă pe care oficialii încearcă să ne-o prezinte ca pe un diamant de mii de carate, respectiv calificarea alături de celelalte 23 de participante. Ca să înţelegeţi exact ceea ce spun, vă reamintesc (iar pentru cei foarte tineri o spun probabil în premieră) căla turneul final din 1984, când antrenor era Mircea Lucescu şi România s-a calificat pentru prima oară, numărul total al echipelor din turneul final a fost de 8. Aşa cum vara nu-i caiarna, nici să fii printre primele 8 nu-i egal cu a fi printre cele 24! Argumentul că acum sunt mult mai multe ţări pe continent nu e tocmai valabil, pentru că e caîn "Alexandru Lăpușneanu": "Mulţi, dar prosti!". Cu noroc nemăsurat, ne-am trezit acolo. Era de aşteptat ca ăştia convocaţi să mănânce jar, să pârjolească gazonul, inclusiv în amicalele cu adversari de tot hazul: Bulgaria de 7 meciuri n-a mai câştigat, iar Liechtenstein e pe locul 202 în lume... şi până acum am bătut-o de 7 ori din 7! În loc să nu ştie cum să joace mai bine, mai spectaculos, mai eficient, pe ăştia, fotbaliști şi oficiali deopotrivă,îi freacă alte alea. De pildă, accidentarea lui Moruțan, căruia însemn de omagiu (ăştia nu ştiu nici măcar că nu toate numele care încep cu M sunt Messi ori Maradona!) Stanciu îi va purta numărul pe spate, 21, iar 10 al lui se va vedea pe cârca lui Hagi. Asta a fost singura lor realizare din cantonamentul şi cele 2 amicale în care ne-au îmbolnăvit de nervi.