Gabriel MANȚĂ

Italienii au avut reprezentanți în trei dintre cele patru finale de la Roland Garros, dar nu s-au impus în niciuna. La simplu feminin a ajuns meritoriu Jasmine Paolini, dar tot ce a putut să obțină în finala cu Iga Swiantek a fost să evite ”lăptăreasa”. Însă Paolini a pătruns în Top 10 pentru prima dată în carieră, asta pe lângă prima finală la acest nivel, deci turneu cu mare plus pentru ea. Culmea, în finala pe care ar fi fost cel mai îndreptățiți italienii s-o câștige, noul lider mondial, Jannik Sinner, nici nu a ajuns. ”Vina” este a lui Alcaraz, care a revenit după un început incert și 1-2 la seturi. La fel s-a întâmplat și în finală, când Alexander Zverev, învingătorul lui Ruud în semifinală, se dusese și el la 2-1, pe fondul acelui joc constant greu în lovituri, dublat de un calm pe care nu l-a avut în cariera sa până de curând. Cred că după accidentarea de acum doi ani a apărut mai ”construit” psihic, cu răbdare și încredere în jocul său. Acum, în a doua sa finală de Grand Slam, după cea pierdută la US Open cu Thiem, se revedea cu Alcaraz, în cu totul alte condiții decât acum câteva luni, la Australian Open. Poate vă amintiți, atunci Zverev a surprins pe toată lumea, luându-l efectiv pe sus pe Alcaraz, pe care l-a făcut să arate ca un junior. Era clar că nu se va putea repeta acel lucru, dar oricum toată lumea aștepta un meci lung, eventual de 5 seturi, la care ambii excelau în statistici. Ei bine, publicul a fost servit, ba mai mult, setul decisiv a fost un carusel, deși s-a terminat cu 6-2. Dramatismul a apărut la 2-1 pentru Alcaraz, când Zverev a avut 40-0 pe serviciu, dar cumva a reușit să-l piardă. Medicul a apărut în mai multe pauze la Alcaraz, dar cred că a fost ceva preventiv, pentru un masaj de relaxare a mușchilor în vederea declanșării sprintului final. Și așa s-a întâmplat, dar nu fără răbufniri ale lui Zverev. La 4-1 pentru Alcaraz, acesta a avut mingi de dublu break, Zverev le-a salvat, s-a ajuns la 4-2 pentru spaniol, după care în game-ul imediat următor neamțul a avut minge de rebreak! Acolo cred că s-a jucat meciul, căci s-ar fi ajuns iarăși la fiecare cu serviciul, cu Zverev revenit de nicăieri. Dar Alcaraz a salvat magistral și apoi nu s-a mai oprit. Succesiunea asta de situații vorbește despre dramatismul scorului, dar nu și despre spectaculozitate. Trebuie spus că s-a rostit ”mingea turneului” de câteva ori, preferata mea fiind aceea în care Alcaraz a scos trei smash-uri la rând ale lui Zverev, acesta câștigând punctul abia la al patrulea! Păcat de el, merita să câștige un GS pentru ceea ce reprezintă în tenis, dar evident că timpul nu e pierdut. În schimb, Alcaraz începe propria numărătoare taman când Nadal, regele nedetronabil al zgurei, a ajuns la scăpătat. Junele spaniol e acum la 3 titluri de GS, cât Wawrinka, cât Murray, doar că pe toate suprafețele!