Ceea ce era scris în stele s-a scris, încă o dată, și pe pământ. Povestea de dragoste dintre Real Madrid și trofeul Ligii Campionilor continuă. Asta deși spaniolii nu trăseseră șut pe spațiul porții în prima repriză, supraviețuind și unor ocazii mari avute de jucătorii Borussiei Dortmund, cea a lui Adeyemi fiind rarisimă. A fost neutralizată de Courtois, care astfel și-a pus și el pecetea pe câștigarea ”urecheatei” în acest sezon în care greul a fost totuși dus de Lunin. În a doua repriză a urcat la catedră neamțul Realului, Kroos, acesta reușind un meci de adio așa cum se cuvenea. După două lovituri libere cadrate și un corner pus pe capul lui Carvajal, ca la repetiție, a mai iscat o centrare de la colț și de data asta fundașul drept, cum ar fi spus nea Imi, a găsit plasa. Era dincolo de minutul 70 și Dortmund părea conștientă că finala se decide la un nivel superior, cum spuneam la început. Nu numai că echipa germană n-a fost capabilă de reacție, ci i-a oferit lui Vinicius ocazia să spele un meci anost. Păcat de ”zidul galben”, însă numai acolo, în tribune, nemții au fost cu adevărat la înălțime. Mai mult decât finala aia pierdută cu Bayern, în fața căruia exista complexul intern, îmi venea în minte surpriza reușită cu Juventus în... 1997! Îmi amintesc perfect că s-a deschis și majorat scorul în prima repriză, apoi Del Piero a marcat cu călcâiul, părând că Juve revine în joc, numai că a urmat lobul acela cum nici la Roland Garros nu vezi, zilele astea. Dar scenariul ăsta nu se preta la ”remake”, nu când ai un actor principal prădător de Oscaruri. Iar a doua zi după al 15-lea succes a venit și știrea că Mbappé a semnat, punându-se practic sechestru și pe trofeul de la anul. Poate ar fi fost mai interesantă o finală cu PSG, măcar prin prisma aceasta a dihotomiei lui Mbappé, dar când nu dai nici măcar un gol, ca echipă, în dubla din semifinala cu Dortmund... Sigur, în finală ar fi fost altceva, dar cap fără gât nu se poate (sigur, cu notabile excepții!).
De-acum ne concentrăm pe Roland Garros, că se anunță optimi și sferturi masculine mai echilibrate ca niciodată.