Gabriel MANȚĂ

Sigur că profilul rubricii de față mi-ar impune să scriu despre o finală europeană, fie ea și de Liga Conferinței, oricât de hilar ar suna... E adevărat, această a treia competiție europeană, creată de curând, și-a aflat câștigătoarea miercuri seară, merituoasele finaliste fiind Fiorentina și Olympiakos. Mulți compară Liga Conferinței cu fosta Cupă a Cupelor, dar nu e deloc așa. Poate doar ca importanță, adică ultima roată la căruț. Spun căruț, nu căruță, pentru că primul poate avea trei roți. Dar în momentul în care Liga Campionilor aspiră primele 4 sau chiar 5 echipe din așa-numitele campionate de top, iar apoi vine și Liga Europa cu un ciur mai permisiv, e clar că Liga Conferinței rămâne cu resturile. Refuz de ciur, cum ar veni. Poate sună dur, mai ales pentru un oraș ca Florența, pe care îl ador, am rude stabilite acolo din anii 90, știu orașul, știu stadionul, știu echipa din perioada recentă de glorie, începând de la batistuta și terminând cu Mutu și Adriano, dar... în prezent ea este doar o echipă de mijlocul clasamentului în Serie A! Iar Olympiakos o fi ea fruntașă, dar vorbim totuși de fotbalul elen... Am făcut și un test. Am provocat câțiva prieteni, cu pretenții de microbiști, să-mi spună câte un jucător de la fiecare echipă. Unul singur, adică vedeta, presupunând că ar exista așa ceva. Eșec pe toată linia. Iar jocul etalat în finală a întărit impresia de provincialism. Eventual dramatismul loviturilor de departajare ar mai fi salvat finala, dar nici de ăla n-am avut parte, grecii înscriind singurul gol pe finalul prelungirilor alea oficiale, nu cele acordate de arbitru. Ceea ce pentru ei chiar simbolizează ceva, căci după succesul uluitor de acum 20 de ani la Euro au câștigat iarăși ceva la nivel de continent, deși mult mai modest. Dar când ridici o cupă europeană deasupra capului, nu-ți mai arde de analize comparative.

În timpul ăsta, la Roland Garros, Swiantek câștiga finala după ce salva minge de meci cu Osaka! Cum, nu a fost finală, ci doar turul secund?! Scuze, dar așa a apărut... Iar Wawrinka, la aproape 40 de ani, isteriza tribuna încercând să revină de la 0-2 cu mânaciul și rotunjorul Kotov, care a apărut aproape din senin în circuit și uite că reușește să încurce destui consacrați!