Am tot căutat pentru titlu cuvinte care să fie cât de cât suportabile chiar şi de fiinţele ceva mai sensibile, fiindcă dacă ar fi fost să scriu ceea ce gândesc şi ceea ce-mi vine pe limbăori de câte ori comentez clasamentele şi starea generală a fotbalului nostru, îmi vine să mă exprim caîn peluzăsau caîn curtea puşcăriei! Sistemul perfect imbecil de grupare în două secţiuni a echipelor la sfârşit de campionat, cumulat cu înjumătăţirea punctelor tot atunci, este rodul tâmpeniei (doar nu al gândirii!) nemăsurate a tuturor neisprăviţilor care s-au instalat în moţul fotbalului românesc. Apropo: de campionat răspunde LPF, nu-i aşa? Spuneţi-mi, vă rog, când l-aţi auzit ultima (mă rog, poate chiar prima!) oară pe şeful acesteia, numitul Gino Iorgulescu, grohăind despre ceva, orice, din activitatea pe care cică ar conduce-o bagabontul. În pofida scârbei nemăsurate pe care am acumulat-o, totuşi niciodată până acum nu am aprofundat sistemul de departajare în cele două secţiuni, întrucât chiar nu m-a interesat până în cele mai mici detalii. Acum, însă, când chiar sufăr pentru echipadin Botoşani, care are un parcurs remarcabil în această ultimă parte a circului, şi începusem să o văd salvată (acum, înaintea ultimei etape, locul în clasament asta spune: că e salvată direct, fără baraj), am înţeles că până la criteriul ăla cu meciul direct, la egalitate de puncte, mai operează şi altele: dacă la înjumătăţire ai primit sau nu jumătate de punct, dar şi punctajul... de dinaintea începerii play-off-ului!!! Păi atunci poate cineva să-mi explice pe înţelesul meu la ce morţii şi răniţii mai faci play-out, dacă la sfârşitul lui te întorci de unde ai plecat!? Totuşi: ce idioţi au conceput sistemul ăsta?