Doru POPOVICI

Nu, nu m-am plictisit (de enervat însă, mă enervez parcă tot mai tare, cu fiecare apariție a vreunuia care îi aduce elogii celui mai infect și mai constipat antrenor din țara ăsta prost făcută) să tot scriu și să tot vorbesc despre panarama de antrenor numit Dan Petrescu, pe care, parcă sub un blestem sau vreo vrajă, tot ăia de-l gonesc nu știu cum să facă să-l readucă de unde a plecat, totul ducând cu gândul la o formă de masochism absolut inexplicabilă. Ce naiba să vă reamintesc despre "eroul" celor nu mai știu (de fapt, știu, dar ce importanță are!?) câte titluri consecutive a adus la Cluj? Că echipa, cu toate titlurile ei, juca cel mai mizerabil, mai milog, mai căcănar fotbal din lume? Că n-a trecut de preliminarii în Champions' League niciodată, ba a mai luat și niște bătăi de tot rahatul de la echipe neomologate, de prin lumea a IV-a a fotbalului!? Că idealul de reușită în fotbal în viziunea neisprăvitului este un 1-0, după un meci în care echipa stăcu dosu-n poartă89 de minute și, dacă dăDomnul, scapăpe vreun contraatac?... iar dacă nu, rămâne 0-0, scorul perfecțiunii întruchipate? Că peste tot unde s-a cărat a fost gonit caultima găină după ce s-au lămurit ăia ce fotbal de căcănari le propune? Cum să nu explodezi când vin alde Dănciulescu, Prunea ori Bratu și încep să-i ridice osanale căcănarului, grohăind că e mare profesionist și că titlul e ca și câștigat acolo unde antrenează Bursucu'? Ba chiar cred că au dreptate. În țara asta, orice căcănar poate face performanță, fiindcă mai mereu se găsesc și alții, încă mai căcănari!