Gabriel MANȚĂ

Sferturile Ligii Campionilor au oferit goluri cu duiumul, o singură echipă a înscris mai puțin de două goluri, Borussia Dortmund, dar și ea o putea face cu puțin noroc. Să zică mersi alde Simeone că l-au salvat barele pe final de meci, mai ales la lovitura de cap a lui Brandt de la ultima fază – vinclu curat! Oricum, acst 2-1 pentru Atletico lasă loc pentru orice la retur. Continuând invers cronologic cu seara de miercuri, la meciul vedetă dintre PSG și Barcelona a luat fața prestația lui Donnarumma, în sens negativ. Portarul italian a reușit să aibă o contribuție la toate cele trei goluri încasate, ceva groaznic pentru acest nivel! La primul a respins defectuos o centrare la firul ierbii, direct la Raphinha, pe care l-a scos astfel din foame, apoi a greșit o degajare controlată spre centru terenului (vină mai mică, dar de aici a pornit faza golului secund al catalanilor), pentru a-și încununa prestația cu o încremenire pe linia porții la o centrare reluată cu capul din 4 metri, chiar în fața sa! Așadar, un portar de peste 2 metri care nu iese când trebuie, iar când iese, o face greșit. Cei care îl vedeau urmașul lui Buffon ar trebui să-și reconsidere poziția. Astfel, parizienii n-au profitat de șansa culoarului, cel puțin deocamdată. Dacă Mbappé nu-și revine la standardul său la meciul retur, care nu se va juca pe Camp Nou, această generație de la PSG va rata și ultima șansă de mărire europeană.

De departe, seara de marți a fost regina competiției-regină, cu două egaluri în sunet de goluri, multe goluri. 2-2 la Arsenal cu Bayern, nemții putându-se considera nedreptățiți la acea fază de curtea școlii, la propriu, când portarul repune, dar fundașul vrea să repună el, că el e șeful, așa că prinde balonul cu mâna... Dar, spre deosebire de curtea școlii, unde sunt cel mult camere de supraveghere, la Liga Campionilor avem camere ”ochi-de-șoim”, n-aveau voie să rateze așa ceva. Sau poate o fi fost interpretarea fricos-eronată a centralului. În fine, ce-i mai bun la urmă, festivalul de 3-3 de la Madrid, dintre Real și City, prea repede potrivită de bilele din urnă. Gazdele mi-au părut puțin norocoase, cu o deviere decisivă la unul din goluri, interpretată cam excesiv ca autogol, apoi cu acea ”strecurătoare” a lui Rodrygo, înnebunitor de lentă, dar și de fatidică. În schimb, primul gol primit nu diferă cu nimic de cel marcat de Coman Craiovei din lovitură liberă, ba încă madrilenii n-au avut nici măcar doi oameni în zid, tratând inexplicabil de amatoristic o astfel de fază fixă. Cât despre golurile lui Foden și Gvardiol, m-ai bine nu s-ar povesti. Iar la retur intră și De Bruyne, poate așa mișcă și Haaland ceva.