Doru POPOVICI

Mai întâi mi-am spus că oi fi eu vreun moşneag cârcotaş (că doar cu cât înaintezi în vârstă, cu atât devii mai nemulţumit de tot ce mişcă, inclusiv râul, ramul...!) şi că am ajuns să mârâi la orice eroare cât de mică. Mai apoi, am început să înjur, lucru cât se poate de logic, din moment ce eram absolut singur şi nu aveam pe cine deranja. Fiindcă, oricât de generos ai fi, oricât de dispus să ierţi, oricât de tolerant, totuşi când vezi prostie după prostie, gafădupă gafă şi nici măcar vreo urmă vagă de implicare, de dăruire, de efort în ultimă instanţă, parcă îţi vine să invoci întreaga familie a jucătorului respectiv, desigur, începând cu mama domniei sale! M-am mai liniştit după ce am văzut că la fel ca mine au înţeles meciul şi Radu Paraschivescu, şi Cornel Dinu, şi Marcel Răducanu ori Tudorel Stoica. Aşa cum se prezintă lucrurile, e groasă rău! Ne paşte un turneu final în care dacă o să fim ciuca bătăilor nu va fi decât o confirmare a lehamitei absolute cu care nesimţiţii ăştia vin la Naţională. Mănâncă rahat cât îi ţine nervul despre "tricolor", despre "onoarea de a asculta imnul" (şi despre a rage în timp ce se intonează, zic eu, fiindcă şi cântatul cao bovină ține tot de educaţia elementară!), despre "familia de la Naţională", numai că pe lângă că sunt împiedicaţi din naştere şi îngrăşaţi capentru tăiere (ce caută, băăăă, hipopotamul ăla de Alibec!?, că în afară de rătăcirea aia când se uită caboul la poartă nouă după o minge pe care tot el o luftase de n-o mai vedea, altceva nici n-a mai produs, nici în amicalele astea, şi nici în viaţa lui de loser perfect) par a nu înţelege ce e cu ei acolo, şi zău că au dreptate. Dar oare băiatul ăsta cu nume ca în bancurile cu ţânţari şi elefanţi, Edward, o fi înţelegând ceva? Cred că nu, din moment ce tot îi aduce pe ăştia care nici ei nu pricep ce noroc a dat peste ei de sunt abonaţi la Naţională, în timp ce pe la orice club, din orice ţară, din orice ligă, ei nu sunt decât marfă de vândut în pagubă. Rebut, adică. Cum, care? Alibec, Stanciu (ptiu! ăsta mai poartă şi banderola de copitan - nu, nu-i greşeală, copitan am zis!), Puşcaş. Ba, de la o vreme, m-am convins şi că Drăgușin e alt vopsit, care pe lângă fizic, altceva nici că mai are, în afară de o letargie aproape letală.