Doru POPOVICI

Se apropie cu  o viteză nebună turneul final al Campionatului European de Fotbal, iar ceea ce se aratăla orizont nu prea îmi dă speranțe nebune, chiar dacă grupa, așa cum  ni s-a părut de la tragerea la sorți nu este una înspăimântătoare, ba dimpotrivă. Slovacia este doar o echipă oarecare, ba îndrăznesc să spun că este sub nivelul României, Belgia şi-a pierdut și ea mult din aplombul cu care se bătea pentru medalii la Mondialul din Rusia, iar ultima calificată (cea pe care o vom întâlni chiar în meciul de debut) se va alege între Islanda (care n-a arătat alaltăieri mai nimic, chiar dacă finalmente a bătut Israelul la scor, 4-1, dar nu uitați că noi le-am tras-o și mai tare!) și Ucraina, care însă până în ultimele 10 minute ale meciului cu Bosnia & Herţegovina, când a și întors scorul de la 0-1 la 2-1, n-a jucat absolut nimic. De aici, și speranțele noastre în măcar 4 puncte, care ne pot promova din grupă. Problemele noastre, așadar, nu pot veni de la adversari, ci de la noi înşine, iar situația nu se arătă deloc roz. Moldovan, omul din poartă, cel care ne-a adus mai bine de jumătate din punctele calificării, apărând uneori chiar eroic, face tuşă neîntrerupt de când s-a transferat. Tot pe linia de fund, Raţiu, care îl desființase pe Vinicius în meciul contra Real, prin iarnă, a ajuns şi el mai mult rezervă, în aceeaşi situaţie aflându-se şi celălalt "spaniol", Ianis Hagi, pe care l-am văzut în teren în ultima etapă, după ce în altele vreo 5-6 nici nu fusese deranjat de pe bancă. Favoritul meu, Radu Drăguşin, în meciul în care a ajuns în sfârşit titular, n-a făcut decât să se uite lung la alde Fulham, care i-a dat 4 lui Tottenham, 3 dintre ele fiind înscrise cu contribuţia directă a lui Drăguşin, care s-a arătat doar letargic. Cât priveşte atacul, aşa cum n-a înscris practic decât în meciul cu Israel, nu am mari aşteptări nici în turneul final. Peste câteva ore, jucăm cu Irlanda. Indiferent de ce va fi, este needificator. Amicalele din aceste zile n-au nicio legătură cu ce va fi acolo, în focul europenelor. Oricum, nu mi-e frică de adversari, ci doar de noi.