Ieri a luat sfârșit campionatul de fotbal, "Superliga", cum e poreclită parcă la mișto adunăturade împiedicați și necalificați care se prefac fotbaliști, dar al căror rol principal este acela de a ajuta majoritatea patronilor (ha, ha!, cică "investitori"!),din caretot o majoritate consistentă se ocupă maximum cu împrumutatul cluburilor pe care cică le patronează (la niște dobânzi năucitoare), dar unde n-au investit niciodată altceva decât tupeu. Și niciun leu! Reiau ideea care mă apasă de ani buni: practic nimeni nu joacă aici cu gândul la performanță, la glorie sportivă. Fie că e vorba de fotbaliști, de antrenori ori de patronate, țelul tuturor este acela de a supraviețui încă un an în campionatul ăsta care pute a golănie de sus până jos, iar prezența în play-off-ul care asigura și o eventuală participare în preliminariile cupelor europene este văzută drept realizarea supremă. Cele care se cotopenesc pe podium se autosugestionează (intoxicându-ne și pe noi, an de an, cu aceeași măgărie) că vor avea nu știu ce performanțe europene, că se vor califica zburdând în grupe, iar la finalul parcursului din toamnă, pe cel puțin jumătate din ele le așteaptă colțul ierbii proaspete, de primăvară! Apoi, în preliminarii, iau bătăi soră cu moartea de pe la împiedicați din Gibraltar și Luxemburg, iar când o iau și de la vreunii din Kosovo, asta pare deja normal, că ăia vin din "perimetrul ex-iugoslav" care ne-a fost dintotdeauna capăt și mântuire! Acum, însă, încep play-off-ul și play-out-ul, pe care numai niște analfabeți perfecți le puteau numi astfel, din moment ce în engleză cele două construcții sunt absolut identice! Am mai disecat termenii cu alte ocazii, nu o mai fac și acum. Spuneți-mi doar dacă în meciul Botoșani - Farul ați sesizat vreo diferență cât de mică între gazda aproape retrogradatăși oaspeții care încă sunt campionii în exercițiu!