Am mai expus ideea asta de câteva (mii de!) ori: un fotbal în care nu se joacă nici urmă de fotbal trebuie şi el totuşi să se prefacă viu, aşa că în loc de jocul cu mingea a inventat jocul cu vorbe, chiar aşa, puţine, cât cuprinde bagajul personal al majorităţii oamenilor de fotbal. Chiar puţine, dacă sunt rostite iar şi iar, pentru cei cu tot atât vocabular pot părea multe. Aşadar, ştim cu toţii că după fiecare înfrângere, cei intervievaţi, fie ei preşedinţi, antrenori sau jucători, apar cu o tristeţe de sfârşit de lume întipărită pe obraji şi-n priviri şi grohăie fără excepţie textul acela cu "tre' să punem capu-n pământ" (de parcă nu chiar acolo ar fi în privinţa activităţii cerebrale!), apoi cu "viaţa merge înainte" şi încheie mugind că"important e meciu' care urmează!". Se întâmplă însă cauneori vreunul (iar acum, în cazul celor de la Rapid, doi) să iasă din rânduri şi să nu vrea să pună capul în pământ. Adică să ia bătaie d-aia cruntă, iar apoi să iasă cu prietenele la un club. Eventual pentru a-şi îneca durerea într-un pahar de whisky. Unde-i crima!? Îi întreb pe patronii Rapidului (oameni trăiţi doar prin sihăstrii, mănăstiri şi chilii, se ştie doar!) dacă îşi imaginează, cu câtă minte au, cum ar fi ca oricare din băieţi, aşteptat de iubită (căreia poate nu-i place absolut deloc fotbalul şi n-are habar de el, ci e doar îndrăgostită de băiatul ăla) pentru a ieşi sâmbătă seara la club, ca oricare alţi doi tineri din miliardele de pe planetă, el să-i spună: "Nu mai mergem nicăieri, iubi, am pierdut şi tre' să stau cu capu-n pământ!" Dar mai ştiu ăştia, abstinenţii de patroni, care cică deja i-au trimis pe amărâţii ăştia doi la echipa a doua (bine că n-au şapte!) şi i-au amendat cu câte 10.000 de euroi, cum făceau după meci (victorie, egal sau înfrângere, nu conta!) gloriile supreme ale fotbalului nostru, precum Gicu Dobrin, Cornel Dinu, RicăRăducanu, LiţăDumitru etc.? Cum beau ei cu damigeana, nu cu paharul? Să vă povestesc eu cum era la Piteşti în 1977, unde eram dee-jay la Hotel Muntenia, când searăde seară discotecase umplea cu gloriile FC Argeșului? Ori poate au aflat cum făceau alde Ronaldinho, Ronaldo (brazilianul, campionul mondial) şi Neymar când începea Festivalul de la Rio, de dispăreau câte o lună, indiferent la ce echipăjucau!? Băi deştepţii şi abstinenții pământului, fotbaliştii sunt şi ei oameni, băi, nu măicuţe! I-aţi retrogradat la echipa a doua? Băgaţi-i, bă, şi la carceră! Şi pe urmă miraţi-vă că se cară cu primul prilej, pe la bulgarii din liga a doua!