Calificarea echipei naționale de polo pe apă a României la Jocurile Olimpice de la Paris, din vara care se apropie, a urcat numărul sportivilor romani calificați la Olimpiadăla 73, ceea ce nu este un număr tocmai neglijabil. Dar ceea ce e cu adevărat important e că avem șanse reale la medalii (sigur că ne dorim ca toate să fie de aur, ceea ce însă e greu de realizat), mai ales în cele din apă și de deasupra ei, adică și caiac canoe plus canotaj, și înot plus sărituri de la trambulină!. Nu știu cum stăm la haltere, iar atletismul poate și el să ne aducă, mai degrabă printr-un miracol, vreo medalie neașteptată. Vorbeam însă la început despre calificarea, tot miraculoasă, a naționalei de polo, în urma recent încheiatului Campionat Mondial, unde, ca și la handbal, am avut niște starturi de meciuri nemaipomenite... urmate, cu regularitate, de câte un mare fâssss! Așa că am ratat obiectivul anunțat, chiar calificarea la Olimpiadă. Numai că exact pe finalul campionatului, Africa de Sud și-a anunțat retragerea de la JO, astfel căpe locul eliberat, habar n-am cum și de ce, s-a anunțat promovarea României! Să fie primit!... mai ales că până acum 12 ani, echipa de polo era singura noastră reprezentantăla acest nivel în sporturile de echipă. Am auzit-o și pe Simona Halep vorbind despre speranța de a-și vedea pedeapsa redusă și, în consecință, despre participarea ei la Jocurile Olimpice. Aici s-ar putea să apară o problemă, întrucât dincolo de sentimentele de dragoste amestecatăcu compasiune pentru ce i s-a întâmplat Simonei, de trimis la JO este logic să trimiți sportivii cei mai pregătiți, că doar reprezintă România, nu minoritatea aromână, nici pe cea a năpăstuiților de soartă. Situație în care s-ar putea ca Sorana Cîrstea, aflată și în formă maximă a carierei, dar și la o vârstă chiar mai mare decât a Simonei Halep,să revendice pe bună dreptate locul în delegația României. Zău că mă tem de ce-ar putea ieși din acest ipotetic conflict.