Doru POPOVICI

Sunt deja zeci de ani de când ne bucuram săptămânal de faptele de vitejie comise de jucători români în campionatele cele mai tari din lume, iar dacă trecea vreo săptămână fără ca vreunul din "generația de aur" să devină subiect de presă pentru vreo reușită de excepție, deja începeam să ne îngrijorăm. Acum, după ani și ani de secetă în care fotbaliștii români, așa puțini câți sunt împrăștiați prin Europa, au devenit subiect mai degrabă de glume decât de admirație, parcă în ultimul an s-au întâmplat câteva mișcări care ne-au dat speranțe proaspete și ne-au creat iluzia că vremurile memorabile s-ar putea reîntoarce. Însă cu fiecare zi care trece, speranțele devin tot mai mult iluzii pure, băieții ăștia nereușind nicidecum să devină titulari, chiar dacă vorbim de echipe nu tocmai de top. Primul exemplu: Rațiu de la Vallecano. În meciul tur cu Real de Madrid, chiar pe Bernabeu, a fost excepțional, anihilându-l total pe însuși Vinicius, cel mai bun din lume pe banda stângă. Te așteptai să nu mai ajungă în veci pe bancă. Alaltăieri, în returul cu Real, pe propriul teren, Rațiu a început pe banca de rezerve... și tot acolo a încheiat! Nu a mai avut nevoie nimeni de el, chiar dacă la adversari era același Vinicius pe teren. În Anglia, marșul triumfal al lui Drăgușin a constat în vreo trei prezențe de câteva minute, urmate de alte trei meciuri în care a fost titular... tot pe banca de rezerve! Presa britanică zice că nici nu va mai juca până la finalul campionatului, întrucât Tottenham a fost eliminată din toate celelalte competiții, așa că titularii nu mai e nevoie să fie odihniți, iar Drăgușin să intre în locul vreunuia din când în când. Cât despre Ianis Hagi,ce să mai spun? Nu-l mai mișcănici pe el nimeni de pe bancă, chiar dacă la Alaves sunt destule locuri vacante în echipă, adică jucători aparent mai slabi decât Ianis. Oare ce li se termină băieților noștri exact în clipa în care ar trebui să pârjolească iarba? Și de ce?