Gabriel MANȚĂ

Cred că tenisul a fost al doilea sport, ca frecvență, despre care s-a scris la rubrica asta cu nume dedicat fotbalului. Dar, deși am scris des despre sportul alb, rar mi-a fost dat să aud din partea cuiva care se pricepe la tenis ceva... nu că lipsit de empatice, ci chiar de umanitate! Sunat de cei de la ProArena să comenteze despre subiectul Simona Halep – TAS, marele CTP a afirmat că Simona ”merită ce i se întâmplă” pe motiv că a schimbat staff-ul, că ”s-a dat pe mâna acestui ins”, cu referire la Mouratoglou. Așa ceva mai poți auzi din partea unui hater de pe internet, căruia de aici îi vine numele, de la a dori răul celor cu ceva mai mult succes decât ei pe lumea asta. Pornind de la premisa că jucătoarea noastră nu a ingerat conștient substanțe interzise, pe care CTP o admite, atunci Simona nu poate să merite nimic din afara sferei sportive pentru că a făcut schimbări care țin de cariera ei. Poate greșite, dar e pe același palier cu Emma Răducanu, care a renunțat la antrenorul ei dintotdeauna după acel succes fulminant de la US Open, considerând că trebuie să treacă la un nivel superior. Ei bine, nimic mai mult decât o eventuală cădere a jocului ”merita” Simona, deși nici asta nu i-ar fi dorit niciun om normal, cu mințile acasă. Și cine este acest ”ins”? Păi e fostul antrenor al Serenei Williams, al lui Tsitsipas (aș fi vrut să scriu azi că odată cu ieșirea lui din Top 10, este prima oară când nu mai există acolo jucător cu o mână pe rever de la introducerea clasamentului ATP!), al lui Rune! Da, poți descoperi că e o gogoașă umflată, că e mult ”piar” la mijloc, dar în niciun caz nu te aștepți de la Mouratoglou să-ți pună substanțe interzise în ceai. De aceea, a spune că Simona ”merită” o asemenea mizerie denotă niște senzori atrofiați în suflet. Și apropo de melodia cu mesaj feminist care face furori zilele acestea pe rețelele sociale, datorită/din cauza limbajului (mă refer la Erika Isac), aș putea spune că mai mult m-a șocat limbajul lui CTP când deunăzi jucam tenis pe un teren alăturat celui pe care se afla el. Și nu neapărat înjurăturile în sine, de-alea grele-grele, cu care sunt obișnuit de la fotbalul de cartier, cât intensitatea scrâșnită pusă în ele! Acum aș zice că se leagă.