Doru POPOVICI

Cândva, perioadele de transferări erau fixe şi în mare coincideau cu pauzele competiţionale: o perioadă mai lungă vara, între campionate, şi una mai scurtă iarnă, între tur şi retur. Erau cam aceleaşi în toată Europa, iar când se apropia termenul-limită, când se încheiau transferările, se finalizau şi marile lovituri. Acum, de când nu mai există practic tur şi retur, fiind unele ţări care nu mai au deloc pauză de iarnă, când se întrerupe totuşi competiţia internă, asta nu se petrece exact la jumătatea numărului de etape, adică după tur, ci după un număr de etape jucate din teoreticul retur. Nu mai e deci de mirare că perioada de transferări practic a dispărut, mai ales de când se ia în calcul momentul când unui jucător îi va expira contractul, el putând, cu 6 luni înainte, să semneze pentru o altă grupare. În acest haos, nu mă mai miră că deşi de o vreme s-a reluat competiţia internă, sunt echipe care schimbă în continuare antrenorii, ultima venită fiind CFR Cluj, al cărei preşedinte, preacinstitul ex-arbitru Cristi Balaj, a anunţat sosirea pe banca tehnică a lui Adrian Mutu, gonit din Azerbaidjan de prost şi luat de CFR Cluj de bun! Speranţe, obiective? Desigur: măcar un trofeu din două! Se bucură cineva de sosirea lui Adi? Bineînţeles: Deac! Ăla pe care fostul antrenor mai mult îl odihnea, cape orice bătrânel, în timp ce Mutu s-ar putea să îl resusciteze că pe o inegalabilă supervaloare transilvana care tre' să stea în teren până va deveni moaşte! Aşadar, trupadin Cluj mizează pe trupurile lui Mutu şi Deac pentru... chiar aşa: pentru ce? Că doar nu poţi lua campionatul cu lotul actual. Şi dacă l-ar lua, la ce i-ar ajuta? Doar să ajungă în preliminariile europene, unde să ia bătăi soră cu moartea de la echipe din Gibraltar şi Luxemburg?