Gabriel MANȚĂ

Turul secund de la Australian Open nu mai găsește jucătoare românce pe tabloul de simplu, dar oare ne lasă informația asta... tablou? N-aș zice. Îmi făcusem eu curaj la meciul lui Jaqueline Cristian cu Siniakova, dar iacă inversiunea: după ce experiența românească (Ana Bogdan) pierduse în fața tinereții cehești (Fruhvirtova aia încă și mai tânără decât aia tânără!), tinerețea românească (Jaqueline) a cedat în fața experienței din Cehia (Siniakova)! Totul pe dos. Și a venit apoi rândul Soranei, teoretic portdrapelul nostru... 6-0 pentru ea în primul set, păi să nu exulți?! Nu, dimpotrivă, era motiv de îngrijorare. Jucătoarea noastră a fost întoarsă de una dintre chinezoaicele Wang (aia mai codașă, abia intrată în prima sută) după ce se dusese la 3-0 și 4-1 și în setul secund! Vi se pare verosimil așa ceva? Da, dacă de partea ciudățică e una de-a noastră. Vă rog să mă credeți că nu sunt defetist, dar lunga experiență în speranța de mai bine cu jucătoarele noastre m-a lecuit. Ele nu pot diferi de societatea din care provin, au nevoie ca de aer de psihologie sportivă. Inclusiv Simona Halep se încadrează aici, ea pierzând o finală de GS în fața unei puștoaice de 18 ani, Ostapenko, care nici măcar nu s-a mai apropiat de atunci de o performanță similară. Au trecut deja 8 ani și parcă a fost ieri...

Trecând la băieți, constatăm că stăm bine. Dacă bine înseamnă să se respecte calculul hârtiei. Din ditamai Top 20, în turul secund au trecut 19 favoriți, singurul deraiat fiind Jarry (#18), adică unul periferic. Sigur că am avut meciuri electrizante, la cele pomenite în articolul precedent adăugându-se întâlnirea de 5 seturi și 5 ore dintre Auger-Aliassime și Thiem. Constanța canadianului a avut în cele din urmă câștig de cauză în fața talentului creativ autentic al austriacului, dar care se cerea dublat de un instinct de prădător pentru a-și atinge cu adevărat potențialul. Debutul de azi al turului secund pare fad ca afiș, atât la fete, cât și la băieți, dar nu știi de unde sare cangurul.