În mod aproape miraculos, nici măcar unul dintremeciurile de prima ligă de la noi nu a fost întrerupt, suspendat sau amânat din cauza ceţii sau a altor fenomene meteo, timp în care în Marea Britanie, în Olanda şi Germania (chiar pe Olimpicul din Munchen, Bayern n-a putut disputa un meci, pe la jumătatea lunii trecute) şi ceaţa, dar mai ales furtunile alea sălbatice, desfăşurate practic încontinuu, de pe la sfârşitul lui octombrie încoace, au creat nenumărate probleme. Noi, "înţelegători" (adică blegi!) cum suntem, jucăm şi pe noroi de-o palmă, şi pe gheaţă (vă amintiţi meciul ăla al lui Sepsi, de acum câţiva ani, când nimeni nu se ţinea pe picioare, dar care s-a "jucat" preţ de 90 de minute, caîn filmele cu tâmpiţi!) şi pe ceaţă, că doar n-o să se obosească vreun for competent să dicteze rejucarea! La ceilalţi, deja s-au disputat meciurile amânate, adică în orice pauză de 3-4 zile, se şi programează meciul restant, că n-are nimeni timp de prostii. Cum ziceam, până acum, în această iarnă, noi n-am avut probleme, cu ajutorul Domnului şi al... buletinului meteo! Să sperăm ca primăvara Bobotezei se va prelungi. Dar ceaţătot este. Desigur, la figurat: e vorba despre ceața cu care suntem împroşcaţi tocmai atunci când ne-am dori niţica limpezire. Cazul cel mai nenorocit este, desigur, cel al Simonei Halep. Nimeni, nici de partea asta, nici de cea a presupuşilor "duşmani" (manea în toată regula, nu!?) nu risipeşte nici un pic ceaţa, nu lasămăcar o dâră de senin. Tot nu ştim ce şi cât a luat (dacă a luat) Simona, cine şi în ce condiţii a servit-o cu "doctoria" miraculoasă, dacă a fost accident sau premeditare, dacă a avut habar că risca ingurgitând ceva ce nu e voie. Dacă Mouratoglou a ştiut că e un medicament interzis sau doar "alterat", dacă el a ordonat sau stafful lui, dacă şi-a băgat coada şi nevastă-sa, posibil "tradusă" de soţ cu "clienta" etc. Tot n-am aflat de ce mă-sa a durat un an până la a se fi dat sentinţa, dar nici de ce s-a mai dus aproape încă jum'ate până la verdictul TAS... care nici acum nu avem habar când se va produce. Uneori suntem supăraţi noi pe noi, fiindcă cică judecăm după sentimente, nu după probe. Păi dacă probele sunt sub dosurile tuturor nesimţiţilor implicaţi, care ne ignoră total şi ne îneacă în ceaţă, după ce naiba să judecăm!?