Doru POPOVICI

Video Assistant Referee, adică arbitrul asistent video, este o combinație de tehnologie și judecatăumană. Mă rog, se poate vorbi la fel de bine despre lipsa de judecată și mai degrabă... inumană! Nenumărate întâmplări din fotbalul autohton și din cel internațional petrecute în ultima vreme, dar și mereu schimbătoarele indicații de interpretare a feluritelor situații concrete din teren au transformat minunatainvenție VAR într-un instrument hulit de toată lumea, dar în primul rând de cei care îi cad victimă. Trebuie neapărat precizat că dincolo de ceea ce oferă tehnologia, liniile alea care fac diferența între ofsaid și poziție corectă sunt trasate de... cei doi asistenți din încăperea aia. Adică nu e ca la "tehnologia de linia porții" care sesizează automat dacă mingea a trecut sau nu de aceasta, deci dacă e gol sau nu. La VAR, ăia doi asistenți trag ei înșiși liniile, apoi le analizează din diverse unghiuri, după care iau decizia lor, dar cea finală aparține tot centralului de pe gazon. În acest complicat context, durează minute bune până se ia decizia primă, apoi altele până se holbează și ăla din iarbă la monitor, astfel că în loc de un instrument de ajutor, VAR a devenit doar cronofag, timpul mâncat de acesta ajungând și la câte 10-12 minute pe repriză. Săptămâna trecută, am văzut un meci la noi care a avut adăugate 14 minute, respectiv 11, la cele două reprize. Ceea ce devine enervant și obositor. Ca să nu mai amintesc și de faptul că după atâta pierdere de vreme, adesea deciziile finale sunt de-a dreptul idioate, și rămân tot la interpretarea centralului. Astfel, un fault ordinar în careu este nesancționat, fiindcă fluierașului i s-a părut că "n-are intensitate suficientă"!!! Adică faultatul n-a plecat cu salvarea, ci doar a fost schimbat! Vă mărturisesc că singura logică a introducerii VAR mi se pare a fi aceea că jucătorii au mult timp de odihnă, ceea ce mărește viteza de joc... atunci când se mai joacă, între analizele VAR!