Cafan pe viaţă al Real-ului de Madrid, urmăresc de ceva vreme (să tot fie vreo doi ani, dacă nu chiar trei!) epopeea aşteptatului transfer al lui M'Bbappe, însă a cărui prezenţă acum, când Bellingham s-a impus cu autoritate ca un veritabil superstar, pare cumva neavenită. Poate greşesc eu, dar zău că m-am săturat să văd câte un mare fotbalist ofilindu-se la umbra unuia poate doar un picuţ mai mare. Nici nu mai ştiu preţul la care se poartă negocierile, nici dacă se mai discutăcu PSG pentru vreo sumă, sau doar cu M'Bappe, al cărui contract expirăla vară. Cu siguranţă însă că e vorba de sute de milioane de dolari. Valoarea sa actuală de piaţa este de 180 de milioane de euro (interesant e că în 2018, când avea 20 de ani, M'Bappe valora mai mult, adică 200 de milioane!). Unde vreau să ajung? Păi, la preţurile colosale pe care cluburile cu bani şi care doresc performanțe le investesc în acei fotbalişti care pot să le producă. În ziua de azi, o sumă de 60-70 de milioane îţi poate aduce un fotbalist foarte bun, dar în niciun caz din galeria superstarurilor care-ţi garantează succesul şi spectacolul, precum Messi, Ronaldo, Neymar, Halland, Bellingham. Zilele trecute, presa de lingăi de specialitate ne informaaşa, cape ultimii idioţi (cum ne consideră panaramele astea de ziarişti) că dl Becali "a dat lovitura pe piaţa transferurilor", achiziţionându-l pe cel mai scump fotbalist de pe piaţă. Era să leşin. M-am gândit direct la M'Bappe. Când colo, era unul fără identitate (pentru mine, că el o fi având paşaport!), cumpărat cu 700 000 de euro. Aşadar, e ca la Radio Erevan: era cel mai scump, însă... de pe piaţa românească de second hand şi de rebuturi, iar dacă socotim cala oameni, rezultă că dl Becali ar fi putut cumpăra 100 ca ăsta cu banii pentru un fotbalist doar foarte bun, nu fenomenal. Ca atare, şi speranţa de performanţă a FCSB, dragi fani ai ei, trebuie reconsideratăcam la 1/100 din ce aşteptaţi dv!