Gabriel MANȚĂ

Nu se cade să auziți aceeași poezie cu grupa ușoară, cu meciurile din deplasare pe teren neutru etc, etc. Asta pentru că degeaba ți se dă dacă nu bagi în traistă, cunoașteți proverbul românesc. Da, Steaua ’86 a beneficiat de sistemul ăla minimal-eliminatoriu, echipele din Anglia erau suspendate, dar cum ar fi fost să nu valorifice asta? Să se împiedice cu finlandezii de la Kuusysi, că doar a fost la un pas, sau chiar să piardă la penalty-uri cu Barcelona... Păi ”ar fi fost prea frumos”, ca la finalele la tenis cu Salatiera pe masă. Revenind la campania asta de calificare la Euro, victoria cu Elveția mi se pare mai importantă decât s-ar crede. Ea a dat legitimitate parcursului, păstrând acel 0 din dreptul înfrângerilor. Că am ajuns astfel în urma a doua nu înseamnă mare lucru, hazardul ne poate juca o festă. Edward Iordănescu (și-a câștigat dreptul la numele oficial, nu Iedi sau Juniorul, cum îi spuneam până de curând) a beneficiat de o clemență care i-a fost refuzată lui Bölöni. Unde sunt acum adversarele care ne-au retrogradat din Liga Națiunilor? Bosnia și Muntenegru au rămas pe dinafară, Finlanda dispută un dublu baraj fără șanse. Da, clasarea în spatele acestor adversare e tot opera lui Edward Iordănescu, oricât ar vrea unii s-o facă uitată. Dar măcar pe groapa asta s-a construit ceva. Un grup în care se schimbau câte 4-5 jucători la o dublă, fără ca asta să împieteze asupra exprimării. N-o fi fost ea, exprimarea, de mare excepție, dar măcar s-a păstrat coerentă. Și uite că a iscat faza golului cu Elveția, una demnă de oricare dintre selecționatele aflate în urna întâi. În privința prestației noastre de la vară, eu nu m-aș îngrijora de pe acum. Știu că ultima oară am luat-o de la Albania, știu că unii aduc în discuție scorurile fluviu înregistrate de naționala de rugby, însă eu nu aș pune tot răul înainte. Euro 2024 e o vitrină, toți tricolorii sunt conștienți că trebuie să prezinte cea mai bună versiune a lor. Cum strigau fetele de la handbal înainte de meciurile de la Mondiale? Pentru cine luptăm? – Pentru noi! Și e cel mai bine așa, să lupte pentru viitorul lor, că le e mai aproape cămașa. Dacă e frumos apretată, o să vină bine și haina.