Indiscutabil, calificarea reprezintă în sine o mare performanțăpe care suntem obligați să o salutăm cu deplin respect pentru parcursul fără greșeală al echipei și mai ales pentru bucuria pe care ne-a adus-o tuturor celor vreo 20 de milioane de suporteri ai săi, indiferent că ne aflăm aici sau aiurea prin lume. Este foarte posibil să funcționeze și adevărul că într-o asemenea campanie cu 10 meciuri, dintre care jucate pe muchie de cuțit au fost cel puțin 6, cele contra presupuselor noastre contracandidate la calificare, importante sunt punctele adunate, nu spectacolul sportiv. Privind astfel lucrurile, ar fi normal să ne bucurăm pentru parcursul fără înfrângere și pentru cele 22 de puncte adunate dintr-un total posibil de 30, adică 73%. Nu putem neglija nici entuziasmul cu care spectatorii au dat navală la meciul de încheiere a campaniei, umplând stadionul Național într-un fel pe care aproape îl uitaserăm, meritul de a-i fi readus în tribune revenindu-le tot fotbaliștilor Naționalei,care au redeșteptat interesul popular pentru sportul cel mai iubit. Asta ar fi partea sentimentală a calificării, în care se includ patriotismul, devotamentul, dragostea de tot ce mișcă, râul, ramul. Dacă însă ne detașăm de valul firesc de entuziasm și analizăm prestațiile din teren, putem observa fără cine știe ce efort căîn echipă sunt încă numeroase găuri și că apărarea este adesea vraiște, faptul că nu am primit decât 5 goluri având două explicații: un noroc chior în nenumărate situații (fiindcă și adversarii, toți, aveau numeroși împiedicați în atac!) plus o prestație de domeniul senzaționalului a portarului nostru Horațiu Moldovan în absolut toate partidele, alaltăieri, contra Elveției, fiind adevăratul autor al victoriei noastre. Nu avem un om de gol, atât Pușcaș,cât și Alibec fiind greoi și neinspirați în majoritatea situațiilor. La asta se adăugă și lipsa unui coordonator de joc, a play-maker-ului, Stanciu fiind tare departe de acest rol, iar Ianis Hagi parcă indecis să și-l asume. Avem 7 luni până la turneul final, se pot face retușuri, dar important este că vom fi acolo. Bravo, România!