Gabriel MANȚĂ

Pot spune, fără plăcere, că în mare nu m-am înșelat în legătură cu ceea ce se va întâmpla la Paris, la ultimul Masters ATP al anului. Sigur, nu e mare șmecherie să spui că o să câștige Djokovic, care a mai rotunjit o bornă cu ocazia asta. N-a defilat până în finală, dimpotrivă, însă acolo a făcut-o, confirmând faptul că împotriva sa Dimitrov ”nu va mai ști de unde să apuce racheta”. Doar la primul său joc la Paris, cu Etcheverry, a bătut Djokovic pe cineva mai clar! Atât de mult îl domină mental pe prietenul său bulgar, că acesta n-a reușit nici o lovitură câștigătoare cu reverul... Frumosul lui rever s-a întors astfel la statutul de frumos, n-a mai fost o armă, ca în meciurile cu Medvedev sau cu Tsitsipas. Dar asta face un prieten, îl scapă pe Djokovic de unii care ar fi murit cu el de gât. Sunt sarcastic, este efectul la cald al unei finale cu sens unic, total diferită de toate meciurile de până atunci, indiferent de care parte a tabloului vorbim. Căci Djokovic a avut de tras și după chinul cu Griekspoor. Ba chiar aș spune că diferența cu Rune și apoi cu Rubliov, ambele meciuri de trei seturi, cu prelungiri în decisiv, s-a făcut la maximum două-trei lovituri în zona aceea rarefiată în care campionul sârb nu tremură, ci rămâne prădător. Aș zice că m-a surprins nivelul lui Rune, peste tot ce a arătat în acest sezon, prinzând deci meritat ultimul loc la Turneul Campionilor. Despre Rubliov aș supralicita chiar, zicând că mi se pare la nivelul maxim al carierei sale. Poate vă mai amintiți că Tsitsipas afirmase despre el, acum vreun an, că nu are arme cu care să conteze la vârf. Deși nu se face să spui asta despre un coleg, eu unul îi dădeam dreptate, ca dovadă că Rubliov nu a jucat încă semifinală de Grand Slam. Dar iată-l acum asprindu-și la maximum loviturile, în special reverul, la care a adăugat și ceva constanță, apelând mai des la slice. Și el reprezenta un tip de adversar preferat de Djokovic, însă acest lucru nu cred că mai e valabil. Poate ne vom convinge la Turneul Campionilor, unde Djokovic are o țintă mare pe spate și nu va avea parte de niciun meci ușor, indiferent de tragere. Asta pentru că nu există printre cei prezenți la Torino acel tip de adversar preferat de sârb, din care am convenit că s-a extras Rubliov, așa cum a fost ieri Dimitrov sau cum este Ruud, de exemplu.