Doru POPOVICI

Sporturile care la noi au început la un moment dat să o ia la vale, nici că s-au mai redresat vreodată, cu precădere sporturile de echipă: fotbal, rugby, volei, handbal. Aici, la acesta din urmă, trebuie făcută totuşi menţiunea că handbalul masculin, cândva campion mondial, chiar de 4 ori, s-a prăbuşit total, atât la nivel de club,cât şi la cel al reprezentativelor naţionale, în timp ce cel feminin, cu doar un titlu mondial şi alte vreo 3 clasări pe podium la Campionatele Mondiale, s-a menţinut totuşi competitiv pe plan continental la nivel de echipe de club, prin Chimia Râmnicu Vâlcea şi CSM Bucureşti, iar mai de curând şi Rapid. Totuşi, în afară de un trofeu Champions' League câştigat de bucureştence acum câţiva ani, parcursul alor noastre a fost mereu oscilant, enervant, imprevizibil de la un meci la celălalt, deşi în echipele noastre au fost aduse din străinătate jucătoare din cele mai titrate: campioane mondiale, europene, olimpice. Iar contribuţia noastră în loturile acestora a fost şi ea consistentă, adesea jucătoarele noastre figurând printre cele mai bune din lume pe mai multe posturi, de la portarul Huțupan până la interul Cristina Neagu, cea mai bună jucătoare din lume timp de 4 ani. Anul trecut, ne-a lipsit foarte puţin să accedem cu ambele echipe în "final four",în cele din urmă neajungând nici una din ele. Ne-am spus că anul ăsta vom rupe gura târgului, numai că actuala desfăşurare a grupelor arată ca ale noastre au devenit ciuca bătăilor. Am impresia că şi handbalul feminin a luat-o la vale, pe drumul ăla fără întoarcere.