Doru POPOVICI

În urmă cu o lună și ceva, unul dintreoamenii redeveniți liberi după vreo 3 ani și 6 luni petrecuți dincolo, M. M. Stoica, un inginer descalificat și ulterior recalificat catraficant de fotbaliști și lingău al unui patron în fața căruia dacă nu faci sluj ești hahalerăși păgân, vorbea despre una din achizițiile de care cred că se face direct vinovat (iar dacă nu, este doar principalul complice),care dacă n-ai fi știut că este Chichireș, te puteai gândi că e vreun Roberto Carlos, vreun Sergio Ramos în varianta locală: "... catalizatorul nostru și al echipei naționale", "singurul sportiv care se poate compara cu Cristina Neagu" etc., încât nu poți să nu te întrebi cât mai e prețul unui joint prin Ghencea ori ce băuturi se mai vând pe sub mână prin portul Galați, de unde provine pârnăiașul, pardon: metaforicul. Vă rog să vă reamintiți că (cum să eviți!?) catalizatorul, de când s-a repatriat și a pricopsit FCSB-ul cu prezența-i inconfundabilă, cât timp s-a aflat pe gazon a contribuit decisiv cam la toate golurile încasate de echipa lui. Accidentat pe la început de septembrie, a contribuit tot decisiv (de data asta... prin absență!) la ascensiunea FCSB în clasament. Iar dacă ne uităm și dincolo, la echipa națională, constatăm același lucru: căși România a urcat pe locul I de când catalizatorul accidentat a onorat-o cu lipsa-i! Nu ne îndoim că icoanele și mătăniile împrumutate de fiul Edward de la taică-su și-au făcut datoria, dar în egală măsură și Chichireș, prin absență, ceea ce mă face să cred că într-o bună zi dl M.M. Stoica va propune chiar sanctificarea catalizatorului. Eventual tot în absență!