Gabriel MANȚĂ

Mă pun în pielea copiilor aflați duminică seară pe Arena Națională și trebuie să spun că le pot simți bucuria. Nu mai contează că am bătut niște amatori, copiii nu fac distincția asta, ei nu caută calul de dar la dinți. Ianis Hagi, care este, orice s-ar zice, un idol pentru cei mici, fiind el și frumușel, a jucat frumușel și fotbal, cu contribuție directă și indirectă la trei din cele patru goluri. Și, culmea, chiar avem despre ce să vorbim după meciul cu Andorra, așa cum ne îndemna acum câteva zile căpitanul Stanciu, autorul golului prim și ca execuție. Fiindcă victoria asta nechinuită cu Andorra a venit la pachet cu... fotoliul de lider! Asta s-a întâmplat datorită adversarului care ne enervase anterior, Belarusul scoțând un punct neașteptat în Elveția. E drept, ”lukașencii” ar fi făcut mai bine să fure puncte Israelului măcar în una dintre situațiile alea în care au pierdut în minutele de prelungire. Nu știu cât îi mai pasă de-acum Israelului de puncte și de calificare, dar asta nu trebuie să fie treaba noastră. Asta nu înseamnă nici pe departe să ne bucurăm că se retrage un adversar, având în vedere motivele. Ba chiar ar fi bine să n-o facă, să avem posibilitatea de a ne câștiga calificarea la turneul final pe teren, fie el și neutru. Asta ar însemna totodată că lucrurile nu escaladează, căci vedem cum reverberează totul în toate colțurile din Europa. În timp ce un fotbalist de la Nice răspândește mesajele unei organizații teroriste, un profesor este ucis în imediata vecinătate. În timp ce Benzema își arată empatia doar pentru una din părți, niște suporteri suedezi sunt împușcați și uciși în stradă. Sper ca Benzema, fotbalist uriaș care joacă în prezent pe bani aiuritor de mulți în lumea arabă, va face un apel și către cei de aceeași credință cu el, dar radicalizați, pentru a înceta uciderea de oameni nevinovați în numele păcii. Din păcate, nu pot încheia cu ”bucuroși le-om duce toate”.